Basic HTML Version
Umbrele crucii
355
Ucenicii înc˘a mai a¸steptau ca Hristos s˘a guverneze ca un domni-
tor vremelnic. De¸si θsi ascunsese atâta vreme inten¸tiile, ei credeau
c˘a El nu va r˘amâne totdeauna în s˘ar˘acie ¸si în umbr˘a; se apropia
timpul când El trebuia s˘a- ¸Si întemeieze Împ˘ar˘a¸tia. C˘a ura preo¸tilor
¸si rabinilor nu va fi niciodat˘a biruit˘a, c˘a Hristos va fi lep˘adat de
propria na¸tiune, condamnat ca în¸sel˘ator ¸si r˘astignit ca r˘auf˘ac˘ator —
gândurile acestea nu înc˘apuser˘a niciodat˘a în mintea ucenicilor. Dar
ceasul puterii întunericului se apropia ¸si Isus trebuia s˘a le dezv˘aluie
ucenicilor lupta ce trebuia s˘a vin˘a. El era trist atunci când vestea mai
dinainte încercarea.
Pân˘a aici, El Se re¸tinuse s˘a le spun˘a ceva cu privire la suferin¸tele
¸si moartea Sa. În convorbirea cu Nicodim, spusese: „Dup˘a cum a
în˘al¸tat Moise ¸sarpele în pustie, tot a¸sa trebuie s˘a fie în˘al¸tat ¸si Fiul
omului, pentru ca oricine crede în El s˘a nu piar˘a, ci s˘a aib˘a via¸t˘a
ve¸snic˘a“ (Ioan 3, 14.15). Dar ucenicii nu auziser˘a lucrul acesta ¸si,
chiar dac˘a ar fi auzit, n-ar fi în¸teles. Acum îns˘a fuseser˘a cu Isus,
ascultaser˘a cuvintele Lui, v˘azuser˘a faptele Lui pân˘a când, ne¸tinând
seama de împrejur˘arile umile în care Se afla sau de împotrivirea
preo¸tilor ¸si a poporului, s-au putut uni s˘a m˘arturiseasc˘a împreun˘a
cu Petru: „Tu e¸sti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu“. Venise
timpul s˘a fie tras v˘alul care acoperea viitorul. „De atunci încolo,
Isus a început s˘a spun˘a ucenicilor S˘ai c˘a El trebuie s˘a mearg˘a la
Ierusalim, s˘a p˘atimeasc˘a multe, s˘a fie t˘ag˘aduit de b˘atrâni, de preo¸tii
cei mai de seam˘a ¸si de c˘arturari, s˘a fie omorât ¸si a treia zi s˘a învie.“
Nefiind în stare din cauza durerii ¸si uimirii s˘a mai spun˘a ceva,
ucenicii ascultar˘a. Hristos acceptase cuvintele prin care Petru Îl
recunoscuse ca Fiul lui Dumnezeu ¸si acum cuvintele Sale, prin care
le vestea suferin¸ta ¸si moartea Sa, li se p˘areau cu neputin¸t˘a de în¸teles.
Petru n-a putut s˘a tac˘a. El s-a ag˘a¸tat de Domnul s˘au, voind parc˘a
s˘a-L trag˘a înapoi de la ce avea s˘a I se întâmple în curând, ¸si a zis: „S˘a
Te fereasc˘a Dumnezeu, Doamne! S˘a nu ¸Ti se întâmple a¸sa ceva!“
Petru Îl iubea pe Domnul, dar Isus nu l-a l˘audat pentru faptul
c˘a d˘adea pe fa¸t˘a în felul acesta dorin¸ta s˘a-L apere de suferin¸t˘a.
Cuvintele lui Petru nu erau de natur˘a s˘a-L ajute ¸si s˘a-L mângâie pe
Isus în greut˘a¸tile ¸si încerc˘arile de fa¸t˘a. Ele nu erau în armonie cu
planurile pline de har ale lui Dumnezeu pentru o lume pierdut˘a ¸si
nici cu lec¸tia de jertfire de sine pe care Isus venise s˘a o dea prin
exemplul S˘au. Petru nu voia s˘a vad˘a crucea în lucrarea lui Hristos.