Basic HTML Version
32
Hristos Lumina Lumii
femeie îmbr˘aca¸ti ca galileenii, în ve¸sminte umile. În înf˘a¸ti¸sarea lor
nu era nimic care s˘a atrag˘a aten¸tia ¸si nu au prezentat decât darul pe
care-l ofereau cei foarte s˘araci.
Preotul a trecut prin ceremonia slujbei sale oficiale. A luat copilul
în bra¸te ¸si l-a ridicat în fa¸ta altarului. Dup˘a ce l-a înapoiat mamei, a
scris numele „Isus“ în registrul întâilor n˘ascu¸ti. Atunci când pruncul
se afla în bra¸tele sale, nici prin gând nu i-a trecut c˘a acesta era
Maiestatea cerului, Împ˘aratul slavei. Preotul nu-¸si închipuia c˘a Acest
prunc era Acela despre care Moise scrisese: „Domnul, Dumnezeul
vostru, v˘a va ridica dintre fra¸tii vo¸stri un prooroc ca mine; pe El
s˘a-L asculta¸ti în tot ce v˘a va spune“ (Fapte 3, 22). El nu s-a gândit
c˘a acest prunc era Cel a c˘arui slav˘a ceruse Moise s˘a o vad˘a. Dar
în bra¸tele preotului se afla Unul mai mare decât Moise; ¸si când
înregistr˘a numele copilului, el scrise numele Aceluia care era temelia
întregului sistem iudaic. Acel nume avea s˘a fie garan¸tia desfiin¸t˘arii
acestui sistem; deoarece sistemul jertfelor ¸si al darurilor se învechise,
tipul aproape î¸si ajunsese antitipul, iar umbra, realitatea ei.
¸Sechina se dep˘artase de la sanctuar, dar Copilul din Betleem era
înv˘aluit în slava în fa¸ta c˘areia îngerii se prosternau. Acest prunc
ne¸stiutor era s˘amân¸ta f˘ag˘aduit˘a, c˘atre care ar˘ata primul altar de la
poarta Edenului. Acesta era Silo, Pacificatorul. Era Acela care Se
numise în fa¸ta lui Moise EU SUNT. Era Acela care în stâlpul de
nor ¸si de foc fusese conduc˘atorul lui Israel. Era Acela despre care
v˘az˘atorii proorociser˘a cu mult înainte. El era Dorin¸ta tuturor na¸tiu-
nilor, R˘ad˘acina ¸si Vl˘astarul lui David ¸si Luceaf˘arul str˘alucitor de
diminea¸t˘a. Numele acelui pl˘apând pruncu¸sor, înscris în registrul lui
Israel, care-L declara ca fiind fratele nostru, era n˘adejdea neamului
omenesc dec˘azut. Copilul pentru care se pl˘atise r˘ascump˘arare era
Acela care trebuia s˘a pl˘ateasc˘a pre¸tul de r˘ascump˘arare pentru p˘aca-
tele întregii omeniri. Era adev˘aratul „Mare Preot pus peste casa lui
Dumnezeu“, conduc˘atorul „preo¸tiei care nu poate trece de la unul
la altul“, Mijlocitorul de la „dreapta M˘aririi în locurile preaînalte“
[53]
[54]
[55]
(Evrei 10, 21; 7, 24; 1, 3).
Lucrurile spirituale se judec˘a spiritual. În templu, Fiul lui Dum-
nezeu era consacrat lucr˘arii pe care venise s-o îndeplineasc˘a. Preotul
privea la El ca la oricare alt copil. Dar, cu toate c˘a el n-a v˘azut ¸si n-a
sim¸tit nimic neobi¸snuit, s-a recunoscut totu¸si faptul c˘a Dumnezeu
d˘adea lumii pe Fiul S˘au. Aceast˘a ocazie n-a trecut f˘ar˘a ca Hristos s˘a