Basic HTML Version
Consacrarea
33
fi fost recunoscut. „ ¸Si iat˘a c˘a în Ierusalim era un om numit Simeon.
Omul acesta ducea o via¸t˘a sfânt˘a ¸si era cu frica lui Dumnezeu. El a¸s-
tepta mângâierea lui Israel ¸si Duhul Sfânt era peste el. Duhul Sfânt îl
în¸stiin¸tase c˘a nu va muri înainte ca s˘a vad˘a pe Hristosul Domnului.“
Când intr˘a în templu, Simeon v˘azu o familie înf˘a¸ti¸sând preotului
pe primul lor n˘ascut. Dup˘a înf˘a¸ti¸sare se cuno¸stea c˘a sunt s˘araci; dar
Simeon a în¸teles îndemnurile Duhului Sfânt ¸si a fost profund convins
c˘a pruncul înf˘a¸ti¸sat Domnului era Mângâierea lui Israel, Acela pe
care din toat˘a inima dorea s˘a-L vad˘a. Spre uimirea preotului, Simeon
ar˘ata ca un om c˘azut în extaz. Copilul a fost înapoiat Mariei, iar
el Îl lu˘a în bra¸te ¸si Îl înf˘a¸ti¸s˘a lui Dumnezeu, în timp ce în sufletul
lui p˘atrunse o bucurie pe care nu o mai sim¸tise niciodat˘a. Ridicând
copilul Mântuitor spre cer, a spus: „Acum, sloboze¸ste în pace pe
robul T˘au, St˘apâne, dup˘a cuvântul T˘au. C˘aci au v˘azut ochii mei
mântuirea Ta, pe care ai preg˘atit-o s˘a fie înaintea tuturor popoarelor,
lumina care s˘a lumineze neamurile, ¸si slava poporului T˘au Israel“.
Duhul profe¸tiei era asupra acestui om al lui Dumnezeu ¸si, în
timp ce Iosif ¸si Maria st˘ateau lâng˘a el, minunându-se de cuvintele
lui, Simeon i-a binecuvântat ¸si i-a zis Mariei: „Iat˘a, Copilul acesta
este rânduit spre pr˘abu¸sirea ¸si ridicarea multora în Israel ¸si s˘a fie un
semn care va stârni împotrivire. Chiar sufletul t˘au va fi str˘apuns de o
sabie, ca s˘a descopere gândurile multor inimi“.
Ana, o prooroci¸t˘a, de asemenea a intrat ¸si a confirmat m˘arturia
lui Simeon cu privire la Hristos. În timp ce Simeon vorbea, fa¸ta ei
se luminase de slava lui Dumnezeu ¸si din adâncul inimii î¸si exprima
mul¸tumirea pentru c˘a i se îng˘aduise s˘a-L vad˘a pe Hristos, Domnul.
Ace¸sti umili închin˘atori nu studiaser˘a profe¸tiile în zadar. Dar cei
care de¸tineau pozi¸tii de conduc˘atori ¸si preo¸ti în Israel, de¸si aveau în
fa¸ta lor pre¸tioasele cuvinte ale profe¸tiei, nu umblau în c˘aile Domnu-
lui ¸si ochii lor nu erau deschi¸si s˘a vad˘a Lumina vie¸tii.
[56]
Tot astfel se petrec lucrurile ¸si acum. Evenimentele asupra c˘arora
este concentrat˘a aten¸tia întregului cer sunt neîn¸telese ¸si apari¸tia lor
trece neobservat˘a de conduc˘atorii religio¸si ¸si închin˘atorii din casa
lui Dumnezeu. Oamenii Îl recunosc pe Hristos în istorie, în timp
ce-I întorc spatele lui Hristos Cel viu. Hristos, în Cuvântul S˘au care
cheam˘a la jertfire de sine, în cei s˘araci ¸si suferinzi care cer ajutor, în
cauza just˘a care implic˘a s˘ar˘acie, trud˘a ¸si defaim˘a, nu este primit nici
ast˘azi mai bine decât a fost cu optsprezece veacuri în urm˘a.