Basic HTML Version
360
Hristos Lumina Lumii
¸si, încercând înc˘a s˘a mai aib˘a interes pentru cele din jurul lor, au
adormit. Isus le vorbise despre suferin¸tele Lui; El îi luase cu Sine
ca s˘a se poat˘a uni cu El în rug˘aciune; chiar acum Se ruga pentru
ei. Mântuitorul a v˘azut întristarea ucenicilor ¸si a dorit s˘a le u¸sureze
durerea prin asigurarea c˘a n-a fost în zadar credin¸ta lor. Nu to¸ti, chiar
¸si dintre cei doisprezece, puteau s˘a primeasc˘a descoperirea pe care
El dorea s˘a le-o fac˘a. Numai cei trei, care aveau s˘a fie martori la
chinurile din Ghetsemani, au fost ale¸si s˘a fie cu El pe munte. Povara
rug˘aciunii Sale era s˘a li se dea o descoperire
[421]
a slavei pe care o avusese la Tat˘al înainte de a fi lumea, ca Împ˘ar˘a¸tia
Sa s˘a se descopere ochilor omene¸sti ¸si ucenicii s˘a fie înt˘ari¸ti pentru a
putea s˘a o priveasc˘a. El Se ruga ca ei s˘a poat˘a fi martorii unei mani-
fest˘ari a dumnezeirii Sale, care s˘a-i mângâie în timpul supremei Sale
agonii prin cunoa¸sterea faptului sigur c˘a El este Fiul lui Dumnezeu
¸si c˘a moartea Lui ru¸sinoas˘a este o parte a Planului de Mântuire.
Rug˘aciunea Lui a fost ascultat˘a. În timp ce El era plecat în
umilin¸t˘a în locul acela stâncos, cerurile s-au deschis deodat˘a, por¸tile
de aur ale Cet˘a¸tii lui Dumnezeu s-au deschis larg ¸si o str˘alucire sfânt˘a
a coborât pe munte, îmbr˘acându-L pe Mântuitorul. Natura divin˘a
a Domnului Hristos a str˘alucit prin corpul omenesc ¸si a întâlnit
slava venit˘a de sus. Ridicându-Se din prosternare, Hristos st˘atea în
slav˘a asemenea lui Dumnezeu. Lupta sufleteasc˘a trecuse. Fa¸ta Lui
str˘alucea „ca soarele“ ¸si îmbr˘ac˘amintea Lui era „alb˘a ca lumina“.
Ucenicii, trezindu-se, au v˘azut rev˘arsarea de slav˘a care lumina
muntele. Cu team˘a ¸si uimire, ei priveau chipul str˘alucitor al Dom-
nului lor. Când au ajuns în stare s˘a suporte lumina aceea minunat˘a,
au v˘azut c˘a Isus nu este singur. Lâng˘a El erau dou˘a fiin¸te cere¸sti,
într-o convorbire apropiat˘a cu El. Erau Moise, care pe Sinai vorbise
cu Dumnezeu, ¸si Ilie, c˘aruia i se d˘aduse înaltul privilegiu oferit doar
unui alt fiu al lui Adam — acela de a nu ajunge niciodat˘a sub puterea
mor¸tii.
De pe muntele Pisga, cu cincisprezece veacuri mai înainte, Mo-
ise privise ¸Tara F˘ag˘aduin¸tei. Dar, din cauza p˘acatului de la Meriba,
el nu avea s˘a intre acolo. Nu el urma s˘a primeasc˘a bucuria de a
conduce o¸stirile lui Israel la mo¸stenirea p˘arin¸tilor lor. Cuvintele lui
disperate: „Las˘a-m˘a, Te rog, s˘a trec ¸si s˘a v˘ad ¸tara aceea bun˘a de
dincolo de Iordan, mun¸tii aceia frumo¸si ¸si Libanul“ (Deut. 3, 25)
n-au fost ascultate. N˘adejdea care, timp de patruzeci de ani, luminase