Basic HTML Version
Schimbarea la fa¸t ˘a
361
întunericul r˘at˘acirilor prin pustie avea s˘a r˘amân˘a neîmplinit˘a. Cap˘a-
tul acelor ani de munc˘a ¸si grij˘a împov˘ar˘atoare a fost un mormânt în
pustie. Dar Acela care „poate s˘a fac˘a nespus mai mult decât cerem
sau gândim noi“ (Efes.3, 20) a r˘aspuns la rug˘aciunea servului S˘au
a¸sa cum El ¸stie s˘a o fac˘a. Moise a trecut sub puterea mor¸tii, dar
nu avea s˘a r˘amân˘a în mormânt. Hristos Însu¸si l-a chemat la via¸t˘a.
Satana, ispititorul, pretinsese corpul lui Moise din pricina p˘acatului
s˘au; dar Hristos, Mântuitorul, l-a scos din mormânt (Iuda 9).
Moise, pe muntele schimb˘arii la fa¸t˘a, era ca o m˘arturie pentru
biruin¸ta lui Hristos asupra p˘acatului ¸si a mor¸tii. El reprezenta pe
aceia care vor ie¸si din mormânt la învierea drep¸tilor. Ilie, care fusese
[422]
luat la cer f˘ar˘a s˘a fi v˘azut moartea, reprezenta pe aceia care vor fi în
via¸t˘a pe p˘amânt la a doua venire a lui Hristos ¸si care vor fi „schimba¸ti
într-o clip˘a, într-o clipeal˘a de ochi, la cea din urm˘a trâmbi¸t˘a“, „când
trupul acesta supus putrezirii se va îmbr˘aca în neputrezire, ¸si trupul
acesta muritor se va îmbr˘aca în nemurire“ (1 Cor. 15, 51-53). Isus a
fost îmbr˘acat cu lumina cereasc˘a, a¸sa cum Se va ar˘ata „a doua oar˘a,
nu în vederea p˘acatului, ca s˘a aduc˘a mântuirea“, când El „va veni în
slava Tat˘alui S˘au împreun˘a cu sfin¸tii îngeri“ (Evrei 9, 28; Marcu 8,
38). F˘ag˘aduin¸ta Mântuitorului pentru ucenici se împlinea acum. Pe
munte, era reprezentat˘a în miniatur˘a Împ˘ar˘a¸tia viitoare a slavei —
Hristos împ˘aratul, Moise ca reprezentant al sfin¸tilor învia¸ti, iar Ilie,
al celor prosl˘avi¸ti.
Ucenicii nu în¸telegeau înc˘a lucrurile din fa¸ta lor; dar se bucurau
c˘a Înv˘a¸t˘atorul, plin de r˘abdare, umil ¸si blând, care umblase pe p˘amânt
ca un str˘ain f˘ar˘a ajutor, era onorat de fiin¸tele atât de favorizate în
cer. Ei credeau c˘a Ilie a venit s˘a vesteasc˘a Împ˘ar˘a¸tia lui Mesia ¸si
c˘a Împ˘ar˘a¸tia lui Hristos era gata a se statornici pe p˘amânt. Erau
gata s˘a alunge pentru totdeauna amintirea temerii ¸si a dezam˘agirii
lor. Ei ar fi vrut s˘a z˘aboveasc˘a aici, unde se descoperea slava lui
Dumnezeu. Petru ex-clam˘a: „Înv˘a¸t˘atorule, este bine s˘a st˘am aici; s˘a
facem trei colibe: una pentru Tine, una pentru Moise, ¸si una pentru
Ilie“. Ucenicii credeau c˘a Moise ¸si Ilie fuseser˘a trimi¸si s˘a protejeze
pe Înv˘a¸t˘atorul lor ¸si s˘a înt˘areasc˘a autoritatea Lui ca împ˘arat.
Dar, înainte de coroan˘a, trebuia s˘a vin˘a crucea. Subiectul convor-
birii lor cu Isus nu era instaurarea lui Hristos ca împ˘arat, ci moartea
Sa la Ierusalim. Purtând sl˘abiciunea naturii omene¸sti, împov˘arat de
întristarea ¸si de p˘acatul ei, Isus a mers singur în mijlocul oamenilor.