Basic HTML Version
362
Hristos Lumina Lumii
În timp ce întunecimea ceasurilor viitoare de încercare se ab˘atea
asupra Lui, El Se g˘asea în singur˘atatea spiritului într-o lume care
nu-L cuno¸stea. Nici m˘acar ucenicii Lui iubi¸ti, absorbi¸ti de propria
întristare, de îndoielile ¸si n˘adejdile lor pline de ambi¸tie, nu ajunse-
ser˘a s˘a în¸teleag˘a taina misiunii Lui. El locuise în cer, în mijlocul
iubirii ¸si într-o p˘art˘a¸sie fericit˘a, dar, pe p˘amântul pe care-l crease,
era singur. Acum, cerul î¸si trimisese solii la Isus — nu îngeri, ci oa-
meni care trecuser˘a prin suferin¸te ¸si întristare ¸si care puteau s˘a simt˘a
împreun˘a cu Mântuitorul în încerc˘arile vie¸tii Sale pe p˘amânt. Moise
¸si Ilie fuseser˘a conlucr˘atori ai lui Isus. Ei împ˘art˘a¸siser˘a dorin¸ta Lui
de a-i mântui pe oameni. Moise se rugase pentru Israel: „Iart˘a-le
acum p˘acatul! Dac˘a nu, atunci ¸sterge-m˘a din cartea Ta, pe care ai
scris-o!“ (Exod 32, 32). Ilie cunoscuse singur˘atatea sufletului când,
[423]
[424]
[425]
timp de trei ani ¸si jum˘atate cât a ¸tinut foametea, suportase povara
urii unei na¸tiuni ¸si amenin¸t˘arile ei. Singur a stat pentru Dumnezeu
pe muntele Carmel. Singur a fugit în pustietate, plin de disperare ¸si
dezn˘adejde. Ace¸sti oameni, ale¸si mai presus de to¸ti îngerii din jurul
tronului, veniser˘a s˘a stea de vorb˘a cu Isus despre suferin¸tele Lui ¸si
s˘a-L mângâie cu asigurarea simpatiei cerului. Subiectul convorbirii
lor era n˘adejdea lumii, mântuirea tuturor fiin¸telor omene¸sti.
Fiind birui¸ti de somn, ucenicii au auzit numai o mic˘a parte din
ce au discutat Hristos ¸si trimi¸sii cerului. Fiindc˘a nu s-au rugat ¸si
nu au vegheat, ei nu au primit ceea ce Dumnezeu dorea s˘a le dea
— o cunoa¸stere a suferin¸telor lui Hristos ¸si a slavei care trebuia s˘a
urmeze. Ei au pierdut binecuvântarea pe care ar fi avut-o, dac˘a s-ar
fi f˘acut p˘arta¸si de sacrificiul Lui de sine. Ace¸sti ucenici erau pu¸tin
credincio¸si ¸si z˘abavnici cu inima, apreciind prea pu¸tin comoara cu
care cerul c˘auta s˘a-i îmbog˘a¸teasc˘a.
Cu toate acestea, au primit mult˘a lumin˘a. Ei au fost asigura¸ti
de faptul c˘a tot cerul cuno¸stea p˘acatul comis de neamul iudeilor
prin lep˘adarea lui Hristos. Lor li s-a dat s˘a vad˘a mai adânc lucrarea
R˘ascump˘ar˘atorului. Ei au v˘azut cu ochii lor ¸si au auzit cu urechile
lor lucruri care întreceau puterea omeneasc˘a de în¸telegere. Ei au fost
martori oculari ai slavei Lui (2 Petru 1, 16) ¸si au în¸teles c˘a Isus era
într-adev˘ar Mesia, despre care au m˘arturisit patriarhii ¸si profe¸tii, ¸si
c˘a El era recunoscut ca atare de universul ceresc.
În timp ce înc˘a admirau priveli¸stea aceea de pe munte, „iat˘a c˘a
i-a acoperit un nor luminos cu umbra lui. ¸Si din nor s-a auzit un