Basic HTML Version
„Lumina lumii“
403
acela asupra c˘aruia c˘azuse vreo suferin¸t˘a sau vreo nenorocire mare
mai avea pe deasupra ¸si povara de a fi privit ca un mare p˘ac˘atos.
În felul acesta, era preg˘atit˘a calea între iudei s˘a-L lepede pe Isus.
Acela care „suferin¸tele noastre le-a purtat ¸si durerile noastre le-a luat
asupra Lui“ era privit de iudei ca fiind „pedepsit, lovit de Dumnezeu
¸si smerit“; ¸si ei ¸si-au întors fa¸ta de la El (Is. 53, 4.3).
Dumnezeu d˘aduse o înv˘a¸t˘atur˘a pentru a contracara mentalitatea
aceasta. Istoria vie¸tii lui Iov ar˘atase c˘a suferin¸ta este adus˘a de Satana,
dar c˘a, prin ea, Dumnezeu θsi aduce la îndeplinire planurile harului
S˘au. Dar Israel n-a în¸teles înv˘a¸t˘atura. Aceea¸si eroare, pentru care
Dumnezeu i-a mustrat pe prietenii lui Iov, a fost repetat˘a de iudei
când L-au lep˘adat pe Hristos.
Credin¸ta iudeilor cu privire la rela¸tia dintre p˘acat ¸si suferin¸t˘a era
împ˘art˘a¸sit˘a ¸si de ucenicii lui Hristos. În timp ce le-a corectat r˘at˘aci-
rea, Isus nu le-a explicat cauza suferin¸tei omului, ci le-a spus care
va fi urmarea. Din cauza ei, urma s˘a se descopere puterea lui Dum-
nezeu. „Cât timp sunt în lume“, a zis El, „sunt Lumina lumii.“ Apoi,
dup˘a ce a uns ochii orbului, l-a trimis s˘a se spele în sc˘ald˘atoarea
Siloamului, ¸si vederea omului a fost restabilit˘a. În felul acesta, Isus a
r˘aspuns la întrebarea ucenicilor în mod practic, dup˘a cum r˘aspundea
de obicei la toate întreb˘arile care I se puneau din curiozitate. Uce-
nicii nu erau chema¸ti s˘a discute cine a p˘ac˘atuit sau n-a p˘ac˘atuit, ci
s˘a în¸teleag˘a puterea ¸si mila lui Dumnezeu manifestate, dând orbului
vederea. Era u¸sor de în¸teles c˘a nu era putere de vindecare în tin˘a sau
în sc˘ald˘atoarea la care orbul a fost trimis s˘a se spele, ci puterea era
în Hristos.
Fariseii nu puteau fi decât uimi¸ti de vindecare. Totu¸si, erau plini
de ur˘a mai mult ca oricând, deoarece minunea fusese s˘avâr¸sit˘a în zi
de Sabat.
Vecinii tân˘arului ¸si cei care îl cunoscuser˘a mai înainte, pe când
era orb, ziceau: „Nu este acesta cel ce ¸sedea ¸si cer¸sea?“ Ei priveau la
el cu îndoial˘a, deoarece, de când i se deschiseser˘a ochii, înf˘a¸ti¸sarea
lui se schimbase ¸si se f˘acuse mai str˘alucitoare ¸si el p˘area un alt om.
[472]
Întrebarea aceasta trecea de la unul la altul. Unii ziceau: „El
este“; al¸tii: „Seam˘an˘a cu el“. Dar cel care primise marea binecuvân-
tare a pus cap˘at discu¸tiei, zicând: „Eu sunt“. El le-a povestit apoi
despre Isus ¸si despre felul în care fusese vindecat ¸si ei au întrebat:
„Unde este omul acela?“ El a r˘aspuns: „Nu ¸stiu“.