Basic HTML Version
404
Hristos Lumina Lumii
Apoi l-au adus în fa¸ta unui sfat al fariseilor. Din nou omul a
fost întrebat cum î¸si rec˘ap˘atase vederea. „El le-a zis: «Mi-a pus
tin˘a pe ochi, m-am sp˘alat ¸si v˘ad».“ Atunci, unii dintre farisei au
început s˘a zic˘a: „Omul acesta nu vine de la Dumnezeu, pentru c˘a nu
¸tine Sabatul“. Fariseii sperau s˘a demonstreze c˘a Isus este p˘ac˘atos
¸si deci nu este El Mesia. Ei nu ¸stiau c˘a tocmai Cel care f˘acuse
Sabatul ¸si cuno¸stea toate îndatoririle fa¸t˘a de ziua sfânt˘a era Acela
care îl vindecase pe orb. Ei se ar˘atau foarte zelo¸si pentru p˘azirea
Sabatului, dar pl˘anuiau uciderea tocmai în ziua aceea. Mul¸ti erau
adânc mi¸sca¸ti auzind despre aceast˘a minune ¸si erau convin¸si c˘a Acela
care deschisese ochii orbului era mai mult decât un om obi¸snuit. Ca
r˘aspuns la acuza¸tia c˘a Isus era un p˘ac˘atos, pentru c˘a nu ¸tinea ziua
Sabatului, ei spuseser˘a: „Cum poate un om p˘ac˘atos s˘a fac˘a asemenea
semne?“
Rabinii au f˘acut din nou apel la orb: „Tu ce zici despre El în
privin¸ta faptului c˘a ¸ti-a deschis ochii?“ „Este un prooroc“, le-a spus
el. Fariseii sus¸tineau c˘a omul nu se n˘ascuse orb ¸si deci c˘a nu-¸si
dobândise vederea acum. I-au chemat pe p˘arin¸tii lui ¸si i-au întrebat,
zicând: „Acesta este fiul vostru care spune¸ti c˘a s-a n˘ascut orb?“
Omul însu¸si era acolo ¸si declara c˘a fusese orb ¸si c˘a î¸si c˘ap˘atase
vederea, dar fariseii mai bine ar fi t˘ag˘aduit dovezile ¸stiute chiar de ei
decât s˘a admit˘a c˘a gre¸seau. Atât de puternic˘a este prejudecata, atât
de diform˘a este neprih˘anirea fariseic˘a!
Fariseii mai aveau o singur˘a speran¸t˘a, ¸si anume s˘a-i intimideze
pe p˘arin¸tii omului. Cu aparent˘a sinceritate, ei au întrebat: „Cum dar
vede acum?“ P˘arin¸tii se temeau s˘a nu se compromit˘a, deoarece se
hot˘arâse ca oricine va m˘arturisi c˘a Isus este Hristosul „s˘a fie dat
afar˘a din sinagog˘a“, adic˘a s˘a fie exclus din sinagog˘a treizeci de
zile. În acest timp, nici copiii nu puteau fi circumci¸si, nici mor¸tii nu
puteau s˘a fie plân¸si în casa celui vinovat. Condamnarea aceasta era
privit˘a ca o mare nenorocire ¸si, dac˘a cel vinovat nu se poc˘aia, urma
o pedeaps˘a ¸si mai grea. De¸si marea lucrare s˘avâr¸sit˘a pentru fiul lor îi
convinsese pe p˘arin¸ti, ei au r˘aspuns: „ ¸Stim c˘a acesta este fiul nostru
¸si c˘a s-a n˘ascut orb. Dar cum vede acum sau cine i-a deschis ochii nu
[473]
¸stim. Întreba¸ti-l pe el; este în vârst˘a, el singur poate vorbi despre ce-l
prive¸ste“. În felul acesta, au aruncat orice r˘aspundere de la ei asupra
fiului lor, deoarece nu îndr˘azneau s˘a-L m˘arturiseasc˘a pe Hristos.