Basic HTML Version
Samariteanul milos
425
lui fa¸t˘a de toat˘a legea. Iubirea suprem˘a fa¸t˘a de Dumnezeu ¸si iubirea
nep˘artinitoare fa¸t˘a de om sunt principiile care trebuie s˘a ne conduc˘a
via¸ta.
C˘arturarul acesta ¸si-a dat seama c˘a este un c˘alc˘ator al legii.
Cuvintele cercet˘atoare ale lui Hristos l-au convins de acest lucru. El
nu împlinise neprih˘anirea legii, pe care pretindea c˘a o cunoa¸ste ¸si o
în¸telege. El nu dovedise iubire fa¸t˘a de semenii s˘ai. Se cerea poc˘ain¸t˘a,
dar, în loc s˘a se poc˘aiasc˘a, el a încercat s˘a se îndrept˘a¸teasc˘a. În loc
s˘a recunoasc˘a adev˘arul, a c˘autat s˘a arate cât de grea este împlinirea
poruncii. El sperase s˘a înl˘ature în felul acesta convingerea ¸si s˘a se
îndrept˘a¸teasc˘a în fa¸ta oamenilor. Cuvintele Mântuitorului ar˘ataser˘a
c˘a întrebarea lui n-avea rost, întrucât fusese în stare s˘a dea singur un
r˘aspuns. Totu¸si a pus o alt˘a întrebare, zicând: „ ¸Si cine este aproapele
meu?“
Printre iudei, întrebarea aceasta pricinuia o nesfâr¸sit˘a ceart˘a. Ei
n-aveau nici o îndoial˘a cu privire la p˘agâni ¸si samariteni; ace¸stia
erau str˘aini ¸si vr˘ajma¸si. Dar unde trebuia s˘a se fac˘a deosebire, în
cadrul propriei na¸tiuni, între diferitele clase ale societ˘a¸tii? Pe cine
ar trebui s˘a priveasc˘a preotul, rabinul, mai marele, ca semen al s˘au?
Ei î¸si petreceau toat˘a via¸ta într-un ¸sir de ceremonii, prin care c˘autau
s˘a se cur˘a¸teasc˘a. Leg˘atura cu gloata ne¸stiutoare, spuneau ei, i-ar fi
întinat ¸si le-ar fi cerut eforturi obositoare pentru a se cur˘a¸ti. S˘a-i
priveasc˘a oare ¸si pe cei „necura¸ti“ ca semeni ai lor?
Isus nu S-a l˘asat nici acum atras în controvers˘a. El n-a dezv˘aluit
bigotismul celor care c˘autau s˘a-L condamne. Dar a prezentat în
fa¸ta ascult˘atorilor S˘ai, printr-o parabol˘a simpl˘a, un tablou de prea
îmbel¸sugat˘a iubire cereasc˘a, ce a mi¸scat toate inimile ¸si a scos de la
înv˘a¸t˘atorul legii o m˘arturisire a adev˘arului.
Mijlocul prin care se îndep˘arteaz˘a întunericul este primirea lumi-
nii. Cea mai bun˘a cale de a trata r˘at˘acirea este prezentarea adev˘arului.
Descoperirea iubirii lui Dumnezeu face s˘a ias˘a la iveal˘a diformitatea
¸si p˘ac˘ato¸senia inimii egoiste.
[499]
„Un om“, a zis Isus, „se cobora din Ierusalim la Ierihon. A c˘azut
între ni¸ste tâlhari, care l-au dezbr˘acat, l-au jefuit de tot, l-au b˘atut
zdrav˘an, au plecat ¸si l-au l˘asat aproape mort. Din întâmplare, se
cobora, pe acela¸si drum, un preot; ¸si când a v˘azut pe omul acesta a
trecut înainte, pe al˘aturi. Un levit trecea ¸si el prin locul acela, ¸si când
l-a v˘azut, a trecut înainte, pe al˘aturi“ (Luca 10, 30-32). Lucrul acesta