Basic HTML Version
426
Hristos Lumina Lumii
nu era ceva închipuit, ci un fapt adev˘arat, cunoscut ca fiind exact
a¸sa cum era prezentat. Preotul ¸si levitul, care trecuser˘a pe al˘aturi, se
aflau printre ascult˘atorii lui Hristos.
Mergând de la Ierusalim la Ierihon, c˘al˘atorul trebuia s˘a treac˘a
printr-o parte a pustiei Iudeii. Drumul cobora printr-o trec˘atoare
s˘albatic˘a, stâncoas˘a, plin˘a de tâlhari; locul acela era adesea scena
multor violen¸te. Tocmai aici fusese atacat c˘al˘atorul, i se luase tot ce
avea mai de pre¸t, fusese r˘anit, b˘atut ¸si l˘asat pe marginea drumului,
aproape mort. Pe când z˘acea astfel, a venit pe drumul acela preotul,
dar el a aruncat doar o privire c˘atre omul r˘anit. Apoi s-a ar˘atat levitul.
Curios s˘a ¸stie ce se întâmplase, s-a oprit ¸si a privit la cel suferind.
El ¸stia prea bine ce ar fi trebuit s˘a fac˘a, dar aceasta nu era o datorie
pl˘acut˘a. Ar fi vrut mai bine s˘a nu fi trecut pe drumul acela, ca s˘a nu-l
fi v˘azut pe r˘anit. ¸Si-a zis îns˘a c˘a lucrul acela nu-l privea.
Amândoi oamenii aceia aveau ocupa¸tii sfinte ¸si pretindeau c˘a
sunt t˘alm˘acitori ai Scripturilor. F˘aceau parte din clasa de oameni
ale¸si în mod deosebit ca reprezentan¸ti ai lui Dumnezeu înaintea
oamenilor. Ei trebuiau s˘a fie „îng˘aduitori cu cei ne¸stiutori ¸si r˘at˘aci¸ti“
(Evrei 5, 2), ca s˘a-i poat˘a face pe oameni s˘a în¸teleag˘a marea iubire
[500]
a lui Dumnezeu fa¸t˘a de neamul omenesc. Lucrarea la care erau
chema¸ti se asem˘ana cu lucrarea lui Hristos, pe care El o descrisese
astfel: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru c˘a M-a uns s˘a
vestesc s˘aracilor Evanghelia; M-a trimis s˘a t˘am˘aduiesc pe cei cu
inima zdrobit˘a; s˘a propov˘aduiesc robilor de r˘azboi slobozenia ¸si
orbilor c˘ap˘atarea vederii; s˘a dau drumul celor ap˘asa¸ti“ (Luca 4, 18).
Îngerii cerului v˘ad nenorocirea familiei lui Dumnezeu de pe
p˘amânt ¸si sunt gata s˘a colaboreze cu oamenii, pentru a îndep˘arta
suferin¸ta ¸si ap˘asarea. În providen¸ta Sa, Dumnezeu i-a adus pe preot
¸si pe levit pe aceast˘a cale, unde z˘acea omul r˘anit, ca ei s˘a vad˘a
nevoia lui de mil˘a ¸si de ajutor. Tot cerul a¸stepta s˘a vad˘a dac˘a inima
acestor oameni va fi mi¸scat˘a de mil˘a fa¸t˘a de suferin¸ta omeneasc˘a.
Mântuitorul era Acela care îi condusese pe evrei în pustie; prin
stâlpul de nor ¸si de foc, El d˘aduse o înv˘a¸t˘atur˘a cu totul deosebit˘a de
aceea pe care o primeau oamenii acum de la preo¸tii ¸si înv˘a¸t˘atorii
lor. M˘asurile pline de mil˘a prev˘azute de lege aveau în vedere pân˘a
¸si cele mai umile animale, care nu pot s˘a exprime prin cuvinte
nevoia ¸si suferin¸ta lor. În privin¸ta aceasta, se d˘aduser˘a îndrum˘ari
fiilor lui Israel prin Moise: „Dac˘a întâlne¸sti boul vr˘ajma¸sului t˘au sau