„Laz˘are, vino afar˘a!“
447
El desf˘a¸sura în fa¸ta ascult˘atorilor S˘ai lucrurile acelea pe care nu
putea s˘a le spun˘a mul¸timii amestecate. Prietenilor S˘ai nu trebuia s˘a
le vorbeasc˘a în parabole.
În timp ce Hristos d˘adea aceste înv˘a¸t˘aturi minunate, Maria st˘atea
la picioarele Lui, ca o ascult˘atoare respectuoas˘a ¸si devotat˘a. Odat˘a,
Marta, foarte ocupat˘a cu preg˘atirea mesei, a mers la Hristos, zicând:
„Doamne, nu- ¸Ti pas˘a c˘a sora mea m-a l˘asat s˘a slujesc singur˘a? Zi-i
dar s˘a-mi ajute“. Aceasta s-a întâmplat cu ocazia primei vizite a
lui Hristos în Betania. Mântuitorul ¸si ucenicii f˘acuser˘a o c˘al˘atorie
obositoare pe jos, de la Ierihon. Marta voia s˘a se îngrijeasc˘a de ei ¸si,
în fr˘amântarea ei, ea uitase s˘a se poarte delicat fa¸t˘a de Oaspete. Isus
i-a r˘aspuns în cuvinte blânde ¸si pline de r˘abdare: „Marto, Marto,
pentru multe lucruri te îngrije¸sti ¸si te fr˘amân¸ti tu, dar un singur lucru
trebuie¸ste: Maria ¸si-a ales partea cea bun˘a, care nu i se va lua“.
Maria î¸si îmbog˘a¸tea mintea cu pre¸tioasele cuvinte care curgeau de
pe buzele Mântuitorului, cuvinte care pentru ea erau mai de pre¸t
decât cele mai scumpe bijuterii.
Acel „singur lucru“ care îi era necesar Martei era un spirit lini¸stit,
de devo¸tiune, o mai mare preocupare pentru cuno¸stin¸tele privitoare la
via¸ta ve¸snic˘a ¸si binecuvânt˘arile necesare pentru cre¸sterea spiritual˘a.
Ea avea nevoie de mai pu¸tin˘a preocupare pentru cele trec˘atoare
¸si mai mult˘a pentru cele care r˘amân ve¸snic. Isus voia s˘a-i înve¸te
pe copiii S˘ai s˘a prind˘a orice ocazie de a câ¸stiga acea cuno¸stin¸t˘a
care-i face în¸telep¸ti spre mântuire. Cauza lui Hristos are nevoie
de lucr˘atori pricepu¸ti ¸si energici. Cei asemenea Martei, cu zelul
lor pentru lucrarea religioas˘a, au un câmp întins în fa¸ta lor. Dar ei
trebuie s˘a stea mai întâi cu Maria, la picioarele lui Isus. Sârguin¸ta,
promptitudinea ¸si energia trebuie s˘a fie sfin¸tite prin harul lui Hristos
¸si atunci via¸ta va fi o putere neînfrânt˘a spre bine.
Întristarea a intrat în casa pa¸snic˘a în care Se odihnea Isus. Laz˘ar
s-a îmboln˘avit dintr-o dat˘a ¸si surorile lui au trimis la Mântuitorul
[526]
s˘a-I spun˘a: „Doamne, iat˘a c˘a acela pe care-l iube¸sti este bolnav“. Ele
au v˘azut gravitatea bolii fratelui lor, dar ¸stiau c˘a Hristos Se dovedise
în stare s˘a vindece tot felul de boli. Credeau c˘a El va sim¸ti împreun˘a
cu ele în durere, de aceea n-au st˘aruit ca El s˘a vin˘a numaidecât, ci au
trimis numai vestea care ar˘ata cât de mult se încredeau în El: „Acela
pe care-l iube¸sti este bolnav“. Ele credeau c˘a Domnul va r˘aspunde
îndat˘a la în¸stiin¸tarea lor ¸si c˘a va veni în cel mai scurt timp la Betania.