Basic HTML Version
448
Hristos Lumina Lumii
Pline de ner˘abdare, a¸steptau ve¸sti de la Isus. Cât˘a vreme scânteia
de via¸t˘a mai era înc˘a vie în fratele lor, ele s-au rugat ¸si au tot a¸steptat
venirea lui Isus. Dar trimisul s-a întors f˘ar˘a El. Totu¸si, a adus solia:
„Boala aceasta nu este spre moarte“, ¸si ele s-au ag˘a¸tat de n˘adejdea
c˘a Laz˘ar va tr˘ai. Cu duio¸sie, au încercat s˘a-i spun˘a cuvinte de mân-
gâiere ¸si încurajare suferindului aproape incon¸stient. Când Laz˘ar a
murit, ele au fost amar dezam˘agite; dar au sim¸tit harul înt˘aritor al
lui Hristos, ¸si acesta le-a ferit s˘a gândeasc˘a r˘au despre Mântuitorul.
Când Isus a auzit în¸stiin¸tarea, ucenicii au avut impresia c˘a El a
primit-o cu r˘aceal˘a. N-a manifestat întristarea la care se a¸steptau.
Privind la ei, El a zis: „Boala aceasta nu este spre moarte, ci spre
slava lui Dumnezeu, pentru ca Fiul lui Dumnezeu s˘a fie prosl˘avit
prin ea“. Timp de dou˘a zile, a r˘amas acolo unde Se afla. Întârzierea
aceasta era o tain˘a pentru ucenici. Ce mângâiere ar fi fost prezen¸ta
Lui pentru familia întristat˘a! gândeau ei. Marea Lui iubire pentru
familia din Betania era bine cunoscut˘a de ucenici ¸si ei erau surprin¸si
c˘a nu a r˘aspuns imediat la vestea trist˘a: „Acela pe care-l iube¸sti este
bolnav“.
În timpul celor dou˘a zile, p˘area c˘a Hristos nici nu Se mai gândea
la vestea adus˘a, deoarece nu vorbea despre Laz˘ar. Ucenicii s-au
gândit la Ioan Botez˘atorul, înainte-merg˘atorul lui Isus. Ei se miraser˘a
c˘a Isus, care avea atât de mare putere de a s˘avâr¸si minuni, îng˘aduise
ca Ioan s˘a zac˘a în închisoare ¸si s˘a moar˘a de o moarte n˘aprasnic˘a.
Dac˘a avea o astfel de putere, pentru ce nu salvase Hristos via¸ta lui
Ioan? Deseori fariseii puseser˘a întrebarea aceasta, ca s˘a aduc˘a un
argument de necomb˘atut împotriva sus¸tinerii lui Hristos c˘a El este
Fiul lui Dumnezeu. Mântuitorul îi avertizase pe ucenici c˘a vor avea
de suferit încerc˘ari, pierderi ¸si persecu¸tii. Îi va uita El oare ¸si pe ei
în vreme de încercare? Unii se întrebau dac˘a nu cumva s-au în¸selat
în ce prive¸ste misiunea Lui. To¸ti erau profund tulbura¸ti.
Dup˘a o a¸steptare de dou˘a zile, Isus le-a spus ucenicilor: „Haidem
s˘a ne întoarcem în Iudea“. Ucenicii se întrebau de ce a¸steptase dou˘a
zile, dac˘a ¸si a¸sa urma s˘a mearg˘a în Iudea. Dar îngrijorarea pentru
Isus ¸si chiar pentru ei îi fr˘amânta mai mult. În hot˘arârea luat˘a de El
[527]
acum, ei nu vedeau decât primejdia care îi pândea. „Înv˘a¸t˘atorule“,
au zis ei, „acum de curând c˘autau iudeii s˘a Te ucid˘a cu pietre, ¸si Te
întorci în Iudea?“ Isus a r˘aspuns: „Nu sunt dou˘asprezece ceasuri în
zi?“ Eu sunt sub conducerea Tat˘alui Meu; cât˘a vreme fac voia Lui,