Basic HTML Version
„Laz˘are, vino afar˘a!“
449
via¸ta Mea este în siguran¸t˘a. Cele dou˘asprezece ore ale zilei Mele
înc˘a nu s-au sfâr¸sit. Am trecut în ultima parte a zilei, dar cât mai
r˘amâne ceva, M˘a aflu în siguran¸t˘a.
„Dac˘a umbl˘a cineva ziua“, a spus El mai departe, „nu se potic-
ne¸ste, pentru c˘a vede lumina lumii acesteia.“ Acela care face voia
lui Dumnezeu, care umbl˘a pe drumurile prescrise de Dumnezeu,
nu poate s˘a se împiedice ¸si s˘a cad˘a. Lumina, Spiritul c˘al˘auzitor al
lui Dumnezeu, îi d˘a o clar˘a în¸telegere a datoriei sale ¸si-l c˘al˘auze¸ste
pe drumul cel drept pân˘a la cap˘atul lucr˘arii sale. „Dar dac˘a umbl˘a
noaptea, se poticne¸ste, pentru c˘a n-are lumin˘a în el.“ Acela care
merge pe o c˘arare aleas˘a de el ¸si unde nu l-a chemat Dumnezeu se
va poticni. Pentru el, ziua se schimb˘a în noapte ¸si, oriunde s-ar afla,
nu este sigur.
„Dup˘a aceste vorbe le-a zis: «Laz˘ar, prietenul nostru, doarme; dar
M˘a duc s˘a-l trezesc din somn».“ „Laz˘ar, prietenul nostru, doarme.“
Cât de mi¸sc˘atoare sunt cuvintele acestea! Ce pline de simpatie! Cu
gândul la Ierusalim, ucenicii aproape uitaser˘a de familia îndurerat˘a
din Betania. Dar Hristos nu uitase. Ucenicii s-au sim¸tit mustra¸ti.
Fuseser˘a dezam˘agi¸ti pentru c˘a Hristos nu r˘aspunsese mai grabnic la
în¸stiin¸tare. Fuseser˘a ispiti¸ti s˘a cread˘a c˘a El n-avea acea c˘alduroas˘a
iubire pentru Laz˘ar ¸si surorile lui cum crezuser˘a ei, c˘aci altfel S-ar fi
gr˘abit s˘a mearg˘a cu cel care adusese vestea. Dar cuvintele: „Laz˘ar,
prietenul nostru, doarme“ au trezit în mintea lor sentimente mai bune.
Erau convin¸si c˘a Hristos nu-i uitase pe prietenii Lui în suferin¸t˘a.
„Ucenicii I-au zis: «Doamne, dac˘a doarme, are s˘a se fac˘a bine».
Isus vorbise despre moartea lui, dar ei credeau c˘a vorbe¸ste despre
odihna c˘ap˘atat˘a prin somn.“ Hristos le prezint˘a copiilor S˘ai credin-
cio¸si moartea, ca fiind un somn. Via¸ta lor e ascuns˘a cu Hristos în
Dumnezeu ¸si, pân˘a va suna ultima trâmbi¸t˘a, cei care mor vor dormi
în El.
Atunci Isus le-a spus pe fa¸t˘a: „Laz˘ar a murit. ¸Si M˘a bucur c˘a n-
am fost acolo, pentru voi, ca s˘a crede¸ti. Dar acum haidem s˘a mergem
la el“. Toma nu vedea pentru Înv˘a¸t˘atorul lui nimic altceva decât c˘a-L
a¸stepta moartea, dac˘a Se ducea în Iudea, dar el ¸si-a f˘acut curaj ¸si
le-a spus celorlal¸ti ucenici: „Haidem s˘a mergem ¸si noi s˘a murim
cu El!“ El ¸stia cât de mult Îl urau iudeii pe Hristos. Scopul lor era
[528]
s˘a-L omoare, dar planul acesta nu izbutise, pentru c˘a nu venise înc˘a
vremea. În acest timp, Isus era p˘azit de garda îngerilor cere¸sti ¸si