Basic HTML Version
Legea noii împ˘ar˘a¸tii
467
indigna¸ti: „ ¸Sti¸ti c˘a domnitorii neamurilor domnesc peste ele, ¸si mai
marii lor le poruncesc cu st˘apânire. Dar între voi s˘a nu fie a¸sa“.
În împ˘ar˘a¸tiile lumii, o pozi¸tie înalt˘a înseamn˘a în˘al¸tare de sine.
S-ar fi putut spune c˘a oamenii de rând nu tr˘aiau decât pentru folosul
claselor conduc˘atoare. Influen¸ta, bog˘a¸tia, educa¸tia erau tot atâtea
mijloace de a subjuga masele în folosul conduc˘atorilor. Clasele de
sus aveau dreptul s˘a gândeasc˘a, s˘a hot˘arasc˘a, s˘a se bucure ¸si s˘a
st˘apâneasc˘a; cele de jos, doar s˘a asculte ¸si s˘a slujeasc˘a. Religia, ca
¸si toate celelalte lucruri, era o chestiune de autoritate. Se a¸stepta
ca poporul s˘a cread˘a ¸si s˘a fac˘a a¸sa cum le spuneau mai marii lor.
Dreptul omului ca om, s˘a gândeasc˘a ¸si s˘a ac¸tioneze pentru sine, era
în întregime nerecunoscut.
Hristos θsi întemeia împ˘ar˘a¸tia pe principii cu totul diferite. El îi
chema pe oameni nu s˘a st˘apâneasc˘a, ci s˘a slujeasc˘a, cel mai tare s˘a
poarte neputin¸tele celui slab. Puterea, pozi¸tia, talentul, educa¸tia îl
puneau pe posesorul lor sub o mai mare obliga¸tie de a sluji semenilor
s˘ai. Chiar celor mai umili ucenici ai Lui, Hristos le-a spus: „Toate
aceste lucruri sunt în folosul vostru“ (2 Cor. 4, 15).
„Fiul omului n-a venit s˘a I se slujeasc˘a, ci El s˘a slujeasc˘a ¸si
s˘a- ¸Si dea via¸ta ca pre¸t de r˘ascump˘arare pentru mul¸ti.“ În mijlocul
ucenicilor S˘ai, Domnul Hristos era în orice sens un purt˘ator de grij˘a,
un purt˘ator al poverilor. El a fost p˘arta¸s la s˘ar˘acia lor. A practicat
lep˘adarea de Sine în folosul lor, a mers înaintea lor pentru a înfrunta
dificult˘a¸tile ¸si în curând urma s˘a- ¸Si încheie lucrarea pe p˘amânt,
dându- ¸Si via¸ta. Principiul pe baza c˘aruia lucra Hristos trebuia s˘a fie
îndemnul la lucru ¸si pentru membrii bisericii, care este trupul S˘au.
Iubirea este planul ¸si temelia mântuirii. În Împ˘ar˘a¸tia lui Hristos, sunt
mai mari aceia care urmeaz˘a pilda pe care a dat-o El ¸si lucreaz˘a ca
p˘astori ai turmei Sale.
Cuvintele lui Pavel descoper˘a adev˘arata demnitate ¸si onoare a
vie¸tii cre¸stine¸sti: „C˘aci m˘acar c˘a sunt slobod fa¸t˘a de to¸ti, m-am f˘acut
robul tuturor“, „c˘autând nu folosul meu, ci al celor mai mul¸ti, ca s˘a
fie mântui¸ti“ (1 Cor. 9, 19; 10, 33).
În materie de con¸stiin¸t˘a, sufletul trebuie s˘a fie l˘asat liber. Nimeni
nu trebuie s˘a st˘apâneasc˘a asupra min¸tii altuia, s˘a judece în locul
altuia sau s˘a-i prescrie ce e dator s˘a fac˘a. Dumnezeu îi d˘a fiec˘arui
suflet libertatea de a gândi ¸si de a urma propriile convingeri. „Fiecare
din noi are s˘a dea socoteal˘a despre sine însu¸si lui Dumnezeu.“ Ni-