468
Hristos Lumina Lumii
meni nu are dreptul s˘a-¸si impun˘a individualitatea sa ca model pentru
a altuia. În toate lucr˘arile unde este vorba de principiu, „fiecare s˘a
fie pe deplin încredin¸tat în mintea lui“ (Rom. 14, 12.5). În Împ˘ar˘a¸tia
lui Hristos nu exist˘a ap˘asare de domni, nici o impunere de maniere.
[551]
Îngerii cerului nu vin pe p˘amânt s˘a domneasc˘a ¸si s˘a impun˘a s˘a fie
adora¸ti, ci ei sunt trimi¸si s˘a colaboreze cu oamenii pentru în˘al¸tarea
omenirii.
Principiile ¸si chiar cuvintele Mântuitorului, în frumuse¸tea lor
dumnezeiasc˘a, au r˘amas în memoria ucenicului iubit. În ultimele
sale zile, povara m˘arturiei lui Ioan c˘atre biserici era: „Vestirea pe
care a¸ti auzit-o de la început este aceasta: s˘a ne iubim unii pe al¸tii“.
„Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea c˘a El ¸Si-a dat via¸ta pentru
noi; ¸si noi deci trebuie s˘a ne d˘am via¸ta pentru fra¸ti“ (1 Ioan 3, 11.16).
Acesta era spiritul care domnea în prima biseric˘a. Dup˘a rev˘arsa-
rea Duhului Sfânt, „mul¸timea celor ce crezuser˘a era o inim˘a ¸si un
suflet. Nici unul nu zicea c˘a averile lui sunt ale lui“. „C˘aci nu era nici
unul printre ei care s˘a duc˘a lips˘a de ceva.“ „Apostolii m˘arturiseau
cu mult˘a putere despre învierea Domnului Isus. ¸Si un mare har era
peste to¸ti“ (Fapte 4, 32.34.33).
[552]