Basic HTML Version
490
Hristos Lumina Lumii
se îndreptau c˘atre Mântuitorul, a¸steptând s˘a vad˘a pe fa¸ta Lui ad-
mira¸tia pe care o sim¸teau ei. Dar, în loc de aceasta, ei observau un
nor de întristare. Sunt surprin¸si ¸si dezam˘agi¸ti s˘a-I vad˘a ochii plini
de lacrimi ¸si trupul cl˘atinându-se într-o parte ¸si alta, ca un copac
înaintea furtunii, în timp ce un vaiet de groaz˘a scap˘a de pe buzele Lui
tremurânde, ca ¸si cum ar fi pornit din adâncul inimii Sale zdrobite.
Ce priveli¸ste aveau de v˘azut îngerii! Comandantul lor într-o agonie
de lacrimi! Ce priveli¸ste era aceasta pentru mul¸timea voioas˘a, care,
cu strig˘ate de biruin¸t˘a ¸si fluturând ramuri de finic, Îl înso¸tea spre
cetatea m˘area¸t˘a, unde spera din toat˘a inima c˘a El e gata s˘a ia tronul!
Isus plânsese la mormântul lui Laz˘ar din durere dumnezeiasc˘a fa¸t˘a
[576]
de suferin¸ta omeneasc˘a. Dar aceast˘a brusc˘a întristare era ca o not˘a
de jale într-un m˘are¸t cor triumfal. În mijlocul unei scene de bucurie,
când to¸ti Îi aduceau închinare, Împ˘aratul lui Israel era în lacrimi; nu
lacrimi t˘acute de bucurie, ci lacrimi ¸si suspine de mare suferin¸t˘a, ce
nu puteau fi st˘apânite. Mul¸timea a fost cuprins˘a îndat˘a de triste¸te.
Aclama¸tiile au amu¸tit. Mul¸ti plângeau de mil˘a în fa¸ta unei dureri pe
care nu o puteau în¸telege.
Lacrimile lui Isus nu curgeau din cauza suferin¸tei Sale viitoare.
Chiar în fa¸ta Sa se afla Ghetsemani, unde curând urma s˘a-L acopere
groaza unui mare întuneric. Se mai vedea de acolo ¸si poarta oilor,
prin care fuseser˘a conduse timp de veacuri animalele pentru jertfe.
În curând trebuia s˘a se deschid˘a poarta aceasta pentru El, marele
Antitip; c˘atre jertfa Lui pentru p˘acatele lumii ¸tintiser˘a toate aceste
jertfe. Al˘aturi se afla Golgota, locul apropiatei Sale agonii. ¸Si totu¸si
R˘ascump˘ar˘atorul plângea ¸si suspina în chinuri suflete¸sti nu pentru
c˘a acestea Îi aminteau de moartea Sa crunt˘a. Durerea Lui nu era
egoist˘a. Gândul agoniei Sale nu intimida sufletul acela nobil ¸si gata
s˘a Se jertfeasc˘a. Priveli¸stea Ierusalimului era aceea care a str˘apuns
inima lui Isus — Ierusalimul care Îl lep˘adase pe Fiul lui Dumnezeu
¸si batjocorise iubirea Lui, care refuzase s˘a fie convins de minunile
Lui puternice ¸si se preg˘atea s˘a-I ia via¸ta. A v˘azut ce era cetatea
aceasta în vinov˘a¸tia ei de a-L lep˘ada pe R˘ascump˘ar˘atorul ¸si ce ar fi
putut s˘a fie, dac˘a L-ar fi primit pe Acela care era singurul în stare s˘a-i
vindece rana. El venise s˘a o mântuiasc˘a; cum putea s˘a o p˘ar˘aseasc˘a?
Israeli¸tii fuseser˘a o na¸tiune privilegiat˘a; Dumnezeu f˘acuse din
templul lor locuin¸ta Sa; Sionul era „frumoasa în˘al¸time, bucuria între-
gului p˘amânt“ (Ps. 48, 2). Acolo se afla templul care de mai bine de