Basic HTML Version
„Împ˘aratul t ˘au vine“
491
o mie de ani st˘a-tea ca o dovad˘a a purt˘arii de grij˘a ¸si a iubirii duioase
a lui Hristos, care Se îngrijise de ei a¸sa cum se îngrije¸ste un tat˘a de
singurul s˘au copil. În templul acesta î¸si rostiser˘a profe¸tii solemnele
lor avertismente. Acolo, parfumul frumos mirositor al t˘amâiei se
ridicase spre Dumnezeu din c˘adelni¸tele de aur, amestecându-se cu
rug˘aciunile credincio¸silor. Acolo cursese sângele animalelor ca un
simbol al sângelui isp˘a¸sitor al lui Hristos. Acolo, deasupra capacului
isp˘a¸sirii din Sfânta Sfintelor, se manifestase slava lui Dumnezeu.
Acolo slujiser˘a preo¸tii ¸si, timp de secole, se perindase str˘alucirea
simbolurilor ¸si ceremoniilor. Dar toate acestea trebuiau s˘a se sfâr-
¸seasc˘a.
Isus ¸Si-a ridicat mâna — care de atâtea ori îi binecuvântase
pe bolnavi ¸si suferinzi — ¸si, îndreptând-o c˘atre cetatea blestemat˘a,
exclam˘a cu glasul frânt de durere: „Dac˘a ai fi cunoscut ¸si tu, m˘acar în
aceast˘a zi, lucrurile care puteau s˘a-¸ti dea pacea!“ Aici Mântuitorul S-
a oprit ¸si a l˘asat nerostit viitorul pe care l-ar fi avut Ierusalimul, dac˘a
[577]
ar fi primit ajutorul pe care Dumnezeu dorea s˘a i-l dea — darul Fiului
S˘au iubit. Dac˘a ar fi cunoscut ceea ce avusese privilegiul s˘a cunoasc˘a
¸si ar fi luat seama la lumina pe care i-o trimisese Cerul, cetatea ar
fi putut s˘a r˘amân˘a în picioare, în mândria prosperit˘a¸tii, împ˘ar˘ateasa
na¸tiunilor, liber˘a în puterea dat˘a de Dumnezeu. La por¸tile sale, n-
ar fi stat osta¸si înarma¸ti ¸si nici steaguri romane n-ar fi fluturat pe
zidurile sale. Soarta fericit˘a care ar fi binecuvântat Ierusalimul, dac˘a
L-ar fi primit pe R˘ascump˘ar˘atorul lui, s-a în˘al¸tat în fa¸ta Fiului lui
Dumnezeu. El a v˘azut c˘a prin El cetatea ar fi putut s˘a fie vindecat˘a de
dureroasa ei boal˘a, ar fi fost eliberat˘a din sclavie ¸si ar fi fost înt˘arit˘a
ca o puternic˘a metropol˘a a p˘amântului. De pe zidurile ei, porumbelul
p˘acii ar fi zburat la toate na¸tiunile. Ea ar fi fost diadema plin˘a de
slav˘a a lumii.
Dar tabloul str˘alucit a ceea ce ar fi putut s˘a fie Ierusalimul a
disp˘arut dinaintea Mântuitorului. El θsi d˘a seama c˘a cetatea este sub
jugul roman, purtând mânia lui Dumnezeu, blestemat˘a s˘a primeasc˘a
pedeapsa unei drepte judec˘a¸ti. El relu˘a firul întrerupt al plângerii
Sale: „Dar acum, ele sunt ascunse de ochii t˘ai. Vor veni peste tine
zile, când vr˘ajma¸sii t˘ai te vor înconjura cu ¸san¸turi, te vor împresura
¸si te vor strânge din toate p˘ar¸tile; te vor face una cu p˘amântul, pe
tine ¸si pe copiii t˘ai din mijlocul t˘au; ¸si nu vor l˘asa din tine piatr˘a pe
piatr˘a, pentru c˘a n-ai cunoscut vremea când ai fost cercetat˘a“.