Basic HTML Version
492
Hristos Lumina Lumii
Hristos venise s˘a salveze Ierusalimul ¸si pe copiii lui; dar mân-
dria fariseic˘a, f˘a¸t˘arnicia, gelozia ¸si r˘autatea Îl împiedicaser˘a s˘a- ¸Si
împlineasc˘a planul. Isus cuno¸stea grozava r˘aspl˘atire care urma s˘a
vin˘a asupra cet˘a¸tii blestemate. A v˘azut Ierusalimul înconjurat de
o¸sti, pe locuitorii asedia¸ti, constrân¸si la foamete ¸si moarte, mamele
hr˘anindu-se cu corpurile moarte ale propriilor copii ¸si atât p˘arin¸tii,
cât ¸si copiii smulgându-¸si unii altora ultima buc˘a¸tic˘a de mâncare,
pentru c˘a iubirea natural˘a fusese distrus˘a în chinurile îngrozitoare
ale foamei. A v˘azut c˘a înc˘ap˘a¸tânarea iudeilor, dup˘a cum se manifesta
în lep˘adarea mântuirii venite de la El, urma s˘a-i fac˘a s˘a refuze s˘a
se supun˘a armatelor n˘av˘alitoare. A v˘azut Calvarul, pe care trebuia
s˘a fie în˘al¸tat, plin de cruci ca o p˘adure deas˘a. I-a v˘azut pe locuitorii
nelegiui¸ti suferind tortura pe roat˘a ¸si pe cruce, palatele frumoase
distruse, templul ruinat ¸si, din zidurile masive, nici o piatr˘a r˘amas˘a
peste alta, în timp ce cetatea avea s˘a fie arat˘a ca un ogor. Pe bun˘a
dreptate Mântuitorul putea s˘a plâng˘a disperat, privind la scena aceea
îngrozitoare.
Ierusalimul fusese copilul grijii Sale ¸si, dup˘a cum un p˘arinte
duios plânge pentru un fiu r˘at˘acit, tot astfel ¸si Isus plângea pentru
cetatea iubit˘a. Cum a¸s putea s˘a te p˘ar˘asesc? Cum a¸s putea s˘a te las
[578]
prad˘a pieirii? Cum a¸s putea s˘a te las s˘a umpli paharul nedrept˘a¸tii?
Un singur suflet este a¸sa de valoros, încât, în compara¸tie cu el, lumile
se afund˘a f˘ar˘a însemn˘atate; dar aici urma s˘a se piard˘a o întreag˘a
na¸tiune. Când soarele care se gr˘abea s˘a apun˘a avea s˘a coboare pe
cer, ascunzându-se vederii, ziua de har a Ierusalimului era sfâr¸sit˘a.
Când procesiunea se oprise pe culmea Muntelui M˘aslinilor, înc˘a nu
era prea târziu ca Ierusalimul s˘a se poc˘aiasc˘a. Îngerul harului î¸si
strângea atunci aripile, ca s˘a coboare de pe tronul de aur ¸si s˘a dea
loc drept˘a¸tii ¸si judec˘a¸tii care se gr˘abea. Dar cuprinz˘atoarea inim˘a a
iubirii lui Hristos înc˘a s-a mai rugat pentru Ierusalimul care luase
în râs îndur˘arile Sale, dispre¸tuise avertismentele Sale ¸si era gata
s˘a-¸si moaie mâinile în sângele S˘au. Dac˘a Ierusalimul ar fi vrut s˘a
se poc˘aiasc˘a, înc˘a nu era prea târziu. În timp ce ultimele raze ale
soarelui în apus întârziau asupra templului, turnului ¸si vârfului aco-
peri¸sului, nu se mai g˘asea oare vreun înger bun care s˘a-l conduc˘a la
iubirea Mântuitorului ¸si s˘a îndep˘arteze blestemul de la el? Frumoas˘a
¸si nelegiuit˘a cetate, care omorâse cu pietre pe profe¸ti, care lep˘adase