Basic HTML Version
Vaiuri pentru farisei
531
ascult˘atorilor Lui. Cu vocea înecat˘a de durere ¸si de lacrimi amare, a
exclamat: „Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci ¸si ucizi cu
pietre pe cei trimi¸si la tine! De câte ori am vrut s˘a strâng pe copiii t˘ai,
cum î¸si strânge g˘aina puii sub aripi, ¸si n-a¸ti vrut“. Aceasta este lupta
dinaintea desp˘ar¸tirii. În plângerile lui Isus se rev˘arsa îns˘a¸si inima
lui Dumnezeu. Acesta fusese tainicul r˘amas-bun al iubirii îndelung
r˘abd˘atoare a Dumnezeirii.
Fariseii ¸si saducheii amu¸tiser˘a ¸si ei. Isus i-a chemat pe ucenici ¸si
S-a preg˘atit s˘a p˘ar˘aseasc˘a templul nu ca Unul înfrânt ¸si silit s˘a plece
din fa¸ta adversarilor Lui, ci ca Unul care- ¸Si terminase lucrarea. S-a
retras din lupt˘a ca biruitor.
M˘arg˘aritarele de adev˘ar care au c˘azut de pe buzele lui Hristos
în ziua aceea plin˘a de evenimente au fost adunate ca o comoar˘a în
multe inimi. Din ele, noi gânduri au prins via¸t˘a, noi aspira¸tii s-au
trezit ¸si o nou˘a istorie a început. Dup˘a r˘astignirea ¸si învierea lui
Hristos, persoanele acestea au p˘a¸sit în fa¸t˘a ¸si au împlinit misiunea pe
care le-a încredin¸tat-o Cerul cu o râvn˘a ¸si o în¸telepciune pe m˘asura
m˘are¸tiei lucr˘arii. Au adus o solie care a mi¸scat inima oamenilor,
spulberând vechile supersti¸tii care atâta vreme piperniciser˘a via¸ta a
mii de oameni. În fa¸ta m˘arturiei lor, teoriile ¸si filozofiile oamenilor
r˘amâneau ca ni¸ste simple pove¸sti. Mari au fost rezultatele cuvintelor
Mântuitorului rostite c˘atre mul¸timea aceea uimit˘a ¸si îngrozit˘a din
Templul de la Ierusalim.
Dar Israel, ca na¸tiune, se desp˘ar¸tise de Dumnezeu. Ramurile
naturale ale m˘aslinului fuseser˘a rupte. Privind pentru ultima dat˘a
la interiorul templului, Isus a spus cu mult˘a jale: „Iat˘a c˘a vi se las˘a
casa pustie, c˘aci v˘a spun c˘a de acum încolo nu M˘a ve¸ti mai vedea
pân˘a când ve¸ti zice: «Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Dom-
nului»“. Pân˘a acum, El d˘aduse templului numele de casa Tat˘alui
S˘au, dar acum, când Fiul lui Dumnezeu trebuia s˘a plece dintre zidu-
rile lui, prezen¸ta lui Dumnezeu urma s˘a se retrag˘a pentru totdeauna
din templul cl˘adit pentru slava Lui. De aici înainte, ceremoniile lui
aveau s˘a-¸si piard˘a orice semnifica¸tie, iar slujbele lui aveau s˘a ajung˘a
o batjocur˘a.
[621]