Basic HTML Version
556
Hristos Lumina Lumii
Înainte de Pa¸ste, Iuda se întâlnise pentru a doua oar˘a cu preo¸tii
¸si c˘arturarii ¸si se în¸teleseser˘a s˘a-L dea pe Isus în mâinile lor. ¸Si
totu¸si, dup˘a aceea s-a amestecat cu ceilal¸ti ucenici, ca ¸si cum n-ar fi
fost vinovat de nimic, ¸si se interesa de lucr˘arile de preg˘atire pentru
s˘arb˘atoare. Ucenicii nu ¸stiau nimic despre planurile lui Iuda. Numai
Isus putea s˘a cunoasc˘a taina lui. ¸Si, cu toate acestea, nu l-a demascat.
Isus îl iubea din toat˘a inima. Sim¸tea pentru el aceea¸si povar˘a ca
pentru Ierusalim, când a plâns pentru cetatea nepoc˘ait˘a. Inima Lui
plângea: „Cum pot s˘a te p˘ar˘asesc?“ Puterea constrâng˘atoare a acestei
iubiri a fost sim¸tit˘a de Iuda. Când mâinile Mântuitorului i-au sp˘alat
picioarele murdare ¸si le-au ¸sters cu ¸stergarul, inima lui Iuda s-a
cutremurat de dorin¸ta ca atunci ¸si acolo s˘a-¸si m˘arturiseasc˘a p˘acatul.
Dar n-a vrut s˘a se umileasc˘a. ¸Si-a împietrit inima ¸si nu s-a poc˘ait;
iar vechile porniri, date pentru o clip˘a la o parte, au ajuns din nou
s˘a-l st˘apâneasc˘a. Iuda s-a sim¸tit jignit de faptul c˘a Hristos spal˘a
picioarele ucenicilor. Dac˘a Isus Se putea umili în felul acesta, gândea
el, nu putea s˘a fie împ˘aratul lui Israel. Toate speran¸tele pentru a fi
onorat într-o împ˘ar˘a¸tie p˘amânteasc˘a erau acum spulberate. Iuda era
mul¸tumit c˘a nu se putea câ¸stiga nimic urmându-L pe Hristos. Dup˘a
ce L-a v˘azut c˘a Se înjose¸ste, cum credea el, s-a decis s˘a se lepede de
El ¸si s˘a sus¸tin˘a c˘a s-a în¸selat. Era st˘apânit de un demon ¸si s-a hot˘arât
s˘a des˘avâr¸seasc˘a lucrarea pe care o acceptase, de a tr˘ada pe Domnul
s˘au.
Alegându-¸si locul la mas˘a, Iuda a încercat s˘a se a¸seze în frunte,
¸si Hristos, ca slujitor, l-a servit primul. Ioan, împotriva c˘aruia Iuda
avusese atâta necaz, a fost l˘asat la urm˘a. Dar Ioan n-a luat aceasta ca
o mustrare sau ca o lips˘a de considera¸tie. Ucenicii au fost foarte mult
mi¸sca¸ti, urm˘arind lucrarea lui Hristos. Când a venit rândul lui Petru,
el I-a zis înm˘armurit: „Doamne, Tu s˘a-mi speli mie picioarele?“
Umilin¸ta lui Hristos i-a sfâ¸siat inima. Se sim¸tea cuprins de o mare
ru¸sine la gândul c˘a nici unul dintre ucenici nu f˘acuse serviciul acesta.
„Ce fac Eu“, i-a zis Hristos, „tu nu pricepi acum, dar vei pricepe dup˘a
aceea.“ Petru nu putea suporta s˘a-L vad˘a pe Domnul s˘au, pe care-L
considera Fiul lui Dumnezeu, îndeplinind lucrarea unui slujitor. Tot
sufletul lui s-a ridicat împotriva acestei umilin¸te.
[646]
El nu-¸si d˘adea seama c˘a tocmai pentru aceasta venise Hristos
în lume. Cu glasul hot˘arât, el a zis: „Niciodat˘a nu-mi vei sp˘ala
picioarele!“