Basic HTML Version
Un serv al servilor
557
Hristos i-a zis lui Petru cu solemnitate: „Dac˘a nu te sp˘al Eu,
nu vei avea parte deloc cu Mine“. Serviciul pe care-l refuza Petru
preînchipuia o cur˘a¸tire mai înalt˘a. Hristos venise s˘a spele inima
întinat˘a de p˘acat. Nel˘asându-L pe Hristos s˘a-i spele picioarele, Petru
refuza cur˘a¸tirea mai înalt˘a, cuprins˘a în cea umil˘a. De fapt, el Îl
lep˘ada pe Domnul s˘au. Nu este o umilin¸t˘a pentru Domnul, dac˘a este
l˘asat s˘a lucreze pentru cur˘a¸tia noastr˘a. Adev˘arata umilin¸t˘a este s˘a
prime¸sti cu inima recunosc˘atoare orice lucrare în favoarea noastr˘a ¸si
s˘a lucrezi cu sârguin¸t˘a în slujba lui Hristos.
La cuvintele: „Dac˘a nu te sp˘al Eu, nu vei avea parte deloc cu
Mine“, Petru a renun¸tat la mândria ¸si înc˘ap˘a¸tânarea sa. El nu putea s˘a
suporte gândul desp˘ar¸tirii de Hristos; aceasta ar fi însemnat pentru el
moarte. „Nu numai picioarele“, a zis el, „dar ¸si mâinile ¸si capul.“ Isus
i-a zis: „Cine s-a sc˘aldat, n-are trebuin¸t˘a s˘a-¸si spele decât picioarele,
ca s˘a fie curat de tot“.
Cuvintele acestea înseamn˘a mai mult decât cur˘a¸tire trupeasc˘a.
Hristos vorbe¸ste ¸si de o cur˘a¸tare mai înalt˘a, care este simbolizat˘a
prin cea umil˘a, a picioarelor. Acela care venea de la baie era curat,
dar picioarele din sandale se umpleau repede de praf ¸si trebuiau s˘a
fie sp˘alate din nou. La fel ¸si Petru ¸si fra¸tii lui fuseser˘a sp˘ala¸ti în
marele izvor deschis pentru p˘acat ¸si necur˘a¸tie. Hristos îi recuno¸stea
ca fiind ai Lui. Dar ispita îi dusese la r˘au ¸si înc˘a aveau nevoie de
harul Lui cur˘a¸titor. Când Isus S-a încins cu ¸stergarul pentru a sp˘ala
praful de pe picioarele lor, El dorea ca prin acest lucru s˘a spele
înstr˘ainarea, gelozia ¸si mândria din inimile lor. Aceasta reprezenta
o valoare mult mai mare decât sp˘alarea picioarelor lor pr˘afuite. Cu
spiritul pe care-l aveau atunci, nici unul dintre ei nu era preg˘atit
pentru p˘art˘a¸sia cu Hristos. Pân˘a când nu erau adu¸si la umilin¸t˘a ¸si
iubire, nu era preg˘ati¸ti s˘a ia parte la cina pascal˘a sau s˘a fie p˘arta¸si la
slujba de amintire, pe care Hristos era gata s˘a o instituie. Inima lor
trebuia s˘a fie cur˘a¸tit˘a. Mândria, interesul egoist n˘ascuser˘a desp˘ar¸tire
¸si ur˘a, dar Isus îndep˘artase toate acestea la sp˘alarea picioarelor. Se
f˘acuse o schimbare de sentimente. Privind la ei, Isus putea s˘a zic˘a:
„Voi sunte¸ti cura¸ti“. Acum se restabilise unirea inimilor, precum ¸si
iubirea unul fa¸t˘a de altul. Ei deveniser˘a umili ¸si gata s˘a primeasc˘a
înv˘a¸t˘atura. Afar˘a de Iuda, fiecare era gata s˘a cedeze locul cel mai de
frunte celuilalt. Acum, cu inima supus˘a ¸si recunosc˘atoare, puteau
primi cuvintele lui Hristos.