Basic HTML Version
564
Hristos Lumina Lumii
Nici de data aceasta ucenicii nu l-au b˘anuit pe Iuda. Dar au v˘azut
c˘a Hristos era foarte tulburat. Un nor de triste¸te s-a a¸sezat asupra lor,
ca un fel de presim¸tire a unei îngrozitoare nenorociri, a c˘arei natur˘a
n-o în¸telegeau. În timp ce mâncau în t˘acere, Isus a zis: „Adev˘arat,
adev˘arat v˘a spun, c˘a unul din voi M˘a va vinde“. Auzind aceste
cuvinte, au fost cuprin¸si de uimire ¸si întristare. Nu în¸telegeau cum
L-ar fi putut tr˘ada unul dintre ei pe Înv˘a¸t˘atorul divin. Din ce cauz˘a
s˘a-L tr˘adeze? ¸Si cui? Inima cui putea da na¸stere unui asemenea plan?
Desigur c˘a nu putea fi unul dintre cei doisprezece, care avuseser˘a
privilegiul, mai mult decât ceilal¸ti, de a asculta înv˘a¸t˘aturile Lui, care
se împ˘art˘a¸siser˘a din minunata Lui iubire ¸si fa¸t˘a de care El ar˘atase
atâta bun˘atate, aducându-i într-o comuniune atât de strâns˘a cu El.
Dându-¸si seama de însemn˘atatea cuvintelor Lui ¸si amintindu-¸si
c˘a El întotdeauna spusese adev˘arul, au fost cuprin¸si de team˘a ¸si
neîncredere. Au început s˘a-¸si cerceteze inimile, ca s˘a vad˘a dac˘a nu
aveau vreun gând împotriva Înv˘a¸t˘atorului lor. Cu cea mai chinuitoare
emo¸tie, au întrebat unul dup˘a altul: „Doamne, sunt eu?“ Dar Iuda
st˘atea t˘acut. Ioan, în adânc˘a tulburare, în cele din urm˘a a întrebat:
„Doamne, cine este?“ ¸Si Isus a r˘aspuns: „Cel ce a întins cu Mine
mâna în blid, acela M˘a va vinde. Negre¸sit, Fiul omului Se duce dup˘a
cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut
Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el s˘a nu se fi n˘ascut!“ Ucenicii
î¸si cercetaser˘a îndeaproape fe¸tele unii altora în timp ce întrebau: „Nu
cumva sunt eu?“ ¸Si t˘acerea lui Iuda atr˘asese toate privirile asupra
lui. În încurc˘atura de întreb˘ari ¸si expresii de uimire, Iuda nu auzise
cuvintele prin care Isus r˘aspunsese la întrebarea lui Ioan. Dar acum,
pentru a sc˘apa de privirile cercet˘atoare ale ucenicilor, a întrebat ¸si
el, cum f˘acuser˘a ceilal¸ti: „Doamne, sunt eu?“ Isus i-a r˘aspuns cu
gravitate: „Tu e¸sti“.
Surprins ¸si încurcat de demascarea planului, Iuda s-a ridicat în
grab˘a ¸si a p˘ar˘asit camera. „Isus i-a zis: «Ce ai s˘a faci, f˘a repede»...
Iuda, dup˘a ce a luat buc˘a¸tica, a ie¸sit afar˘a în grab˘a. Era noapte.“ Era
într-adev˘ar noapte pentru tr˘ad˘ator, atunci când a plecat de la Hristos,
în întunericul de afar˘a.
Pân˘a a f˘acut pasul acesta, Iuda a mai avut posibilitatea poc˘ain¸tei.
Dar, când a p˘ar˘asit fa¸ta Domnului s˘au ¸si pe cei care erau împreun˘a
[655]
cu el ucenici, hot˘arârea cea din urm˘a fusese luat˘a. El trecuse hotarul
acestei ultime posibilit˘a¸ti.