Basic HTML Version
În amintirea mea
565
Minunat˘a a fost îndelungata r˘abdare a lui Isus în purtarea Lui
cu acest suflet ispitit. Nimic din ceea ce l-ar fi putut salva pe Iuda
nu a fost l˘asat nef˘acut. Dup˘a ce Iuda se angajase de dou˘a ori s˘a-L
tr˘adeze pe Domnul s˘au, Isus i-a dat înc˘a o ocazie s˘a se poc˘aiasc˘a.
Citind planul tainic din inima vânz˘atorului S˘au, Hristos i-a dat lui
Iuda ultima dovad˘a conving˘atoare despre divinitatea Lui. Aceasta
a fost pentru falsul ucenic cea din urm˘a chemare la poc˘ain¸t˘a. Nu
a fost cru¸tat nici un apel pe care inima de Dumnezeu-om îl putea
face. Valurile milei, aruncate înapoi de îngâmfarea înc˘ap˘a¸tânat˘a, se
întorceau ca un flux ¸si mai puternic de iubire cople¸sitoare. Cu toate
c˘a a fost surprins ¸si alarmat pentru c˘a i s-a descoperit vinov˘a¸tia,
Iuda a devenit ¸si mai hot˘arât. De la cina sacramental˘a a plecat s˘a
des˘avâr¸seasc˘a tr˘adarea.
Rostind vaiul asupra lui Iuda, Hristos avusese înc˘a un gând
plin de mil˘a fa¸t˘a de ucenici. El le-a dat în felul acesta dovada cea
mai mare a mesianit˘a¸tii Sale. „V˘a spun lucrul acesta de pe acum,
înainte ca s˘a se întâmple“, a zis El, „pentru ca atunci când se va
întâmpla s˘a crede¸ti c˘a EU SUNT.“ Dac˘a Isus ar fi t˘acut, l˘asând s˘a
se în¸teleag˘a c˘a nu ¸stie ce avea s˘a I se întâmple, ucenicii ar fi putut
crede c˘a Înv˘a¸t˘atorul lor n-ar avea prevedere dumnezeiasc˘a ¸si a fost
surprins ¸si tr˘adat în mâinile gloatei uciga¸se. Cu un an înainte, Isus
le spusese ucenicilor c˘a alesese doisprezece ¸si c˘a unul era diavol.
Acum, cuvintele Lui c˘atre Iuda, ar˘atând c˘a tr˘adarea Îi era pe deplin
cunoscut˘a Înv˘a¸t˘atorului s˘au, urmau s˘a-i înt˘areasc˘a în credin¸t˘a pe
adev˘ara¸tii urma¸si ai lui Hristos în timpul umilin¸tei Lui. Iar când Iuda
trebuia s˘a ajung˘a la groaznicul lui sfâr¸sit, ei urmau s˘a-¸si reaminteasc˘a
de vaiul pe care Isus îl pronun¸tase asupra tr˘ad˘atorului.
Dar Mântuitorul mai avea un scop. El nu- ¸Si retr˘asese harul de
la acela pe care-l ¸stia c˘a este un tr˘ad˘ator. Ucenicii nu în¸teleseser˘a
cuvintele Lui, când El spusese la sp˘alarea picioarelor: „Voi nu sunte¸ti
to¸ti cura¸ti“ ¸si nici atunci când, fiind la mas˘a, El declarase: „Cel ce
m˘anânc˘a pâine cu Mine a ridicat c˘alcâiul împotriva Mea“ (Ioan 13,
11.18). Dar dup˘a aceea, când gândurile I-au fost în¸telese, ei au putut
cugeta la r˘abdarea ¸si îndrumarea lui Dumnezeu fa¸t˘a de gre¸seala cea
mai grav˘a.
De¸si îl cunoscuse pe Iuda de la început, Isus i-a sp˘alat picioarele,
iar tr˘ad˘atorul avusese privilegiul de a se uni cu Hristos prin împ˘art˘a-
¸sirea la actul cel sfânt. Un Mântuitor îndelung r˘abd˘ator a folosit orice