„S˘a nu vi se tulbure inima“
581
Petru a început s˘a protesteze cu putere: „Chiar dac˘a to¸ti ar avea
un prilej de poticnire, eu nu voi avea“. În camera de sus, el spusese:
„Eu îmi voi da via¸ta pentru Tine“. Isus îl avertizase c˘a Îl va t˘ag˘adui pe
Mântuitorul s˘au chiar în noaptea aceea. Hristos a repetat avertizarea:
„Adev˘arat î¸ti spun c˘a ast˘azi, chiar în noaptea aceasta, înainte ca s˘a
cânte coco¸sul de dou˘a ori, te vei lep˘ada de Mine de trei ori“. „Dar
Petru I-a zis cu ¸si mai mult˘a t˘arie: «Chiar dac˘a ar trebui s˘a mor
împreun˘a cu Tine, tot nu m˘a voi lep˘ada de Tine». ¸Si to¸ti ceilal¸ti
au spus acela¸si lucru“ (Marcu 14, 29-31). În încrederea lor în sine,
au t˘ag˘aduit cuvintele repetate de Acela care ¸stia totul. Ei nu erau
preg˘ati¸ti s˘a dea piept cu încercarea; numai atunci când avea s˘a-i
doboare ispita urmau s˘a-¸si dea seama de sl˘abiciunea lor.
Când Petru spunea c˘a-L va urma pe Domnul s˘au chiar ¸si la
închisoare ¸si la moarte, a¸sa se ¸si gândea s˘a fac˘a; dar el nu se cuno¸stea
pe sine. În ascunzi¸surile inimii lui erau elemente de r˘autate, pe care
împrejur˘arile urmau s˘a le scoat˘a în eviden¸t˘a. Dac˘a el nu-¸si d˘adea
seama de primejdia în care se afla, lucrurile acestea puteau s˘a-l
duc˘a la ruin˘a ve¸snic˘a. Mântuitorul a v˘azut în el o iubire de sine ¸si o
siguran¸t˘a care urmau s˘a cople¸seasc˘a pân˘a ¸si iubirea pentru Hristos.
În experien¸ta lui se manifestaser˘a mult˘a sl˘abiciune, multe p˘acate
necrucificate, un duh de nep˘asare, un temperament nesfin¸tit ¸si o
intrare necugetat˘a în ispit˘a. Avertismentele pline de gravitate ale lui
Hristos erau o invita¸tie la cercetarea inimii. Petru avea nevoie s˘a nu
se încread˘a în sine ¸si s˘a aib˘a o încredere mai profund˘a în Hristos.
Dac˘a ar fi primit avertismentul cu umilin¸t˘a, L-ar fi rugat pe P˘astorul
turmei s˘a- ¸Si apere oaia. Când era gata s˘a se înece pe Marea Galileii,
el striga: „Doamne, scap˘a-m˘a?“ (Matei 14, 30). Atunci Domnul
Hristos ¸Si-a întins mâna ca s˘a-l prind˘a. Tot a¸sa ¸si acum, dac˘a L-ar fi
[674]
rugat pe Isus: „Scap˘a-m˘a de mine însumi“, El l-ar fi ajutat. Dar Petru
sim¸tea c˘a nu era crezut, ¸si lucrul acesta era prea dureros pentru el.
S-a sim¸tit jignit ¸si de aceea s-a înc˘ap˘a¸tânat ¸si mai mult s˘a se încread˘a
în sine.
Isus îi privea cu mil˘a pe ucenici. Nu putea s˘a-i scape de încercare,
dar nu voia s˘a-i lase nemângâia¸ti. El i-a asigurat c˘a va sf˘arâma
lan¸turile mormântului ¸si c˘a iubirea Sa pentru ei nu va sl˘abi. „Dup˘a
ce voi învia“, a spus El, „voi merge înaintea voastr˘a în Galilea“ (Mat.
26, 32). Chiar înainte de a se lep˘ada de El, ei au avut asigurarea c˘a