Basic HTML Version
582
Hristos Lumina Lumii
vor fi ierta¸ti. Dup˘a moartea ¸si învierea Sa, au ¸stiut c˘a erau ierta¸ti ¸si
scumpi inimii lui Hristos.
Isus ¸si ucenicii S˘ai erau în drum c˘atre Ghetsemani, la poalele
Muntelui M˘aslinilor, un loc retras, unde El Se dusese adesea s˘a Se
roage. Mântuitorul le explicase ucenicilor misiunea Sa în lume ¸si
leg˘atura spiritual˘a pe care ei trebuiau s˘a o p˘astreze cu El. Acum, le-a
ilustrat înv˘a¸t˘atura. Luna lumina str˘alucitor asupra unei vi¸te înflorite.
Ar˘atându-le-o ucenicilor, Isus a folosit-o ca simbol.
„Eu sunt adev˘arata Vi¸t˘a“, a zis El. În loc s˘a aleag˘a palmierul plin
de gra¸tie, cedrul înalt sau stejarul puternic, Isus a ales vi¸ta, cu cârceii
ei ag˘a¸t˘atori, ca s˘a Se prezinte pe Sine. Palmierul, cedrul ¸si stejarul
stau prin puterea proprie. Ei n-au nevoie de sprijin. Dar vi¸ta se aga¸t˘a
de araci ¸si, în felul acesta, se înal¸t˘a c˘atre cer. Tot astfel ¸si Hristos,
în natura Lui omeneasc˘a, avea nevoie de putere dumnezeiasc˘a. „De
[675]
la Mine Însumi, nu pot face nimic“, spusese El mai înainte (Ioan 5,
30).
„Eu sunt adev˘arata Vi¸t˘a.“ Iudeii consideraser˘a totdeauna vi¸ta ca
fiind planta cea mai nobil˘a ¸si simbol a tot ce este puternic, minunat
¸si roditor. Israel fusese reprezentat printr-o vie pe care Dumnezeu
o plantase în ¸Tara F˘ag˘aduit˘a. Iudeii î¸si întemeiaser˘a n˘adejdea de
mântuire pe leg˘aturile lor cu Israel. Dar Isus a zis: „Eu sunt adev˘arata
Vi¸t˘a“. S˘a nu crede¸ti c˘a din cauza leg˘aturii voastre cu Israel pute¸ti
ajunge p˘arta¸si la via¸ta lui Dumnezeu ¸si mo¸stenitori ai f˘ag˘aduin¸tei
Lui. Numai prin Mine se prime¸ste via¸ta spiritual˘a.
„Eu sunt adev˘arata Vi¸t˘a, ¸si Tat˘al Meu este vierul.“ P˘arintele
ceresc s˘adise aceast˘a vi¸t˘a de soi bun pe dealurile Palestinei ¸si El
Însu¸si fusese vierul. Mul¸ti erau atra¸si de frumuse¸tea acestei Vi¸te ¸si
recunoscuser˘a obâr¸sia ei dumnezeiasc˘a. Dar, pentru conduc˘atorii
lui Israel, era ca un l˘astar dintr-un p˘amânt uscat. Au luat Vi¸ta, au
zdrobit-o ¸si au c˘alcat-o în picioarele lor nesfinte. Gândul lor era
s˘a o nimiceasc˘a pentru totdeauna. Dar Vierul ceresc niciodat˘a nu
pierduse din vedere vi¸ta Sa. Dup˘a ce oamenii ajunseser˘a s˘a cread˘a
c˘a au nimicit-o, El a luat-o ¸si a r˘as˘adit-o de cealalt˘a parte a zidului.
Tulpina de vi¸t˘a nu se mai vedea. Ea era ascuns˘a de atacurile crude
ale oamenilor. Dar ml˘adi¸tele vi¸tei atârnau peste zid. Ele trebuiau s˘a
fac˘a vi¸ta cunoscut˘a. Prin ele se mai puteau altoi ¸si alte ramuri în
vi¸t˘a. Din ele a ie¸sit road˘a. Roadele lor îmbel¸sugate au fost culese de
trec˘atori.