Basic HTML Version
590
Hristos Lumina Lumii
teribile. În dou˘a rânduri, ucenicii S˘ai L-au sprijinit, altfel ar fi c˘azut
la p˘amânt.
Nu departe de intrarea în gr˘adin˘a, Domnul Isus i-a p˘ar˘asit pe
ucenicii S˘ai, cu excep¸tia a trei dintre ei, cerându-le s˘a se roage
pentru ei ¸si pentru El. Împreun˘a cu Petru, Iacov ¸si Ioan, El a intrat
în ascunzi¸surile gr˘adinii. Ace¸sti trei ucenici erau cei mai apropia¸ti
tovar˘a¸si ai Domnului Hristos. Ei au fost aceia care v˘azuser˘a slava
Sa pe Muntele schimb˘arii la fa¸t˘a; ei v˘azuser˘a pe Moise ¸si pe Ilie
vorbind cu El; ei auziser˘a vocea din ceruri; iar acum, în lupta Sa cea
mare, Domnul Hristos dorea s˘a aib˘a prezen¸ta lor lâng˘a El. Adesea,
ei petrecuser˘a noaptea cu El în acest loc retras. În toate aceste ocazii,
dup˘a un timp de veghere ¸si rug˘aciune, ei puteau dormi netulbura¸ti,
pu¸tin mai departe de Înv˘a¸t˘atorul lor, pân˘a când El îi trezea în zorii
zilei spre a merge din nou la lucru. Dar acum El dorea ca ei s˘a
petreac˘a noaptea împreun˘a, în rug˘aciune. Cu toate acestea, El nu
putea suporta ca ei s˘a fie martori la chinul de moarte prin care avea
s˘a treac˘a.
„R˘amâne¸ti aici“, a spus El, „¸si veghea¸ti împreun˘a cu Mine“ (Mat.
26, 38).
El a mers pu¸tin mai departe de ei — dar nu chiar atât de departe
ca ei s˘a nu-L poat˘a vedea ¸si auzi — ¸si S-a întins la p˘amânt. Avea
sim¸t˘amântul c˘a, datorit˘a p˘acatului, fusese desp˘ar¸tit de Tat˘al S˘au.
Pr˘apastia aceasta era atât de mare, atât de întunecat˘a ¸si atât de adânc˘a,
încât spiritul S˘au a început s˘a tremure în fa¸ta ei. În aceast˘a agonie a
sufletului S˘au, El nu trebuia s˘a Se foloseasc˘a de puterea Sa divin˘a
pentru a sc˘apa. Ca om, El trebuia s˘a sufere urm˘arile p˘acatului omului.
Ca om, El trebuia s˘a îndure mânia lui Dumnezeu împotriva p˘acatului.
Domnul Hristos Se afla acum într-o situa¸tie cu totul diferit˘a de
cele în care S-a aflat vreodat˘a. Suferin¸ta Sa putea s˘a fie cel mai
bine descris˘a de cuvintele profetului care spunea: „Scoal˘a-te, sabie,
asupra p˘astorului Meu, ¸si asupra omului care îmi este tovar˘a¸s, zice
Domnul o¸stirilor“ (Zah. 13, 7). Ca înlocuitor ¸si garant pentru omul
p˘ac˘atos, Domnul Hristos a suferit pedeapsa divin˘a. El a v˘azut ce
înseamn˘a dreptatea. Pân˘a acum fusese Mijlocitor pentru al¸tii; acum
îns˘a, dorea foarte mult s˘a aib˘a pe cineva care s˘a mijloceasc˘a pentru
El.
Când Domnul Hristos a sim¸tit c˘a unitatea Sa cu Tat˘al a fost
întrerupt˘a, S-a temut ca nu cumva, în natura Sa omeneasc˘a, s˘a nu