Basic HTML Version
594
Hristos Lumina Lumii
ser˘a în zadar s˘a-L duc˘a la confuzie sau s˘a-L înfrâng˘a. El a stat în
maiestatea Sa divin˘a, ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum îns˘a, El era
asemenea unei trestii b˘atute ¸si îndoite de mânia furtunii. El ajunsese
acum la încheierea lucr˘arii Sale de biruitor, câ¸stigând la fiecare pas
victoria asupra puterilor întunericului. Ca
[690]
Unul ce fusese deja glorificat, El restabilise unitatea Sa cu Dum-
nezeu. În accente ne¸sov˘aielnice, El θsi rev˘arsase cântecele de laud˘a.
El le adresase ucenicilor S˘ai cuvinte de încurajare, pline de iubire.
Acum sosise ceasul puterii întunericului. Acum vocea Sa era auzit˘a
în atmosfera lini¸stit˘a a nop¸tii, dar nu în tonurile înalte ale triumfului,
ci plin˘a de zbuciumul durerii omene¸sti. Cuvintele Mântuitorului au
ajuns la urechile somnoro¸silor S˘ai ucenici: „Tat˘a, dac˘a nu se poate
s˘a se îndep˘arteze de Mine paharul acesta, f˘ar˘a s˘a-l beau, fac˘a-se voia
Ta!“ (Mat. 26, 42).
Primul gând al ucenicilor a fost acela de a merge la El, dar El
le ceruse s˘a r˘amân˘a acolo, veghind ¸si rugându-se. Când Domnul
Isus a venit la ei, i-a g˘asit înc˘a o dat˘a dormind. Din nou, El a sim¸tit
nevoia unei tov˘ar˘a¸sii, nevoia unor cuvinte din partea ucenicilor S˘ai,
cuvinte care I-ar fi adus alinare ¸si ar fi spulberat vraja întunericului
ce aproape Îl cople¸sise. Dar ochii lor era îngreuia¸ti de somn ¸si n-au
¸stiut ce s˘a-I spun˘a. Prezen¸ta Lui îns˘a i-a trezit. Ei I-au v˘azut fa¸ta
plin˘a de sudoarea de sânge a agoniei ¸si teama a pus st˘apânire pe ei.
Ei nu-I puteau în¸telege chinul. „Atât de schimbat˘a Îi era fa¸ta ¸si atât
de mult Se deosebea înf˘a¸ti¸sarea Lui de a fiilor oamenilor“ (Is. 52,
14).
Întorcându-Se, Domnul Hristos S-a îndreptat iar˘a¸si c˘atre locul
S˘au retras ¸si a c˘azut cu fa¸ta la p˘amânt, cople¸sit de groaza unui mare
întuneric. Natura omeneasc˘a a Fiului lui Dumnezeu tremura în cea-
sul acela al încerc˘arii. Acum, El nu Se ruga pentru ucenicii S˘ai,
s˘a nu se piard˘a credin¸ta lor, ci pentru sufletul S˘au ispitit ¸si chinuit.
Momentul teribil sosise — momentul care avea s˘a hot˘arasc˘a destinul
lumii. Soarta neamului omenesc atârna în balan¸t˘a. Domnul Hristos
ar fi putut refuza s˘a bea paharul ce se cuvenea omului vinovat. Nu
era înc˘a prea târziu pentru acest lucru. El ar fi putut s˘a- ¸Si ¸stearg˘a su-
doarea de sânge de pe frunte ¸si s˘a-l lase pe om s˘a piar˘a în nelegiuirea
lui. El putea spune: „C˘alc˘atorul de lege s˘a-¸si primeasc˘a pedeapsa
p˘acatului s˘au, iar Eu voi merge înapoi la Tat˘al Meu“. Va bea oare
Fiul lui Dumnezeu paharul amar al umilin¸tei ¸si chinului? Va suferi