Basic HTML Version
Ghetsemani
593
ar avea un prilej de poticnire, eu nu voi avea“ (Marcu 14, 27.29).
Dar ucenicii se încredeau în ei în¸si¸si. Ei n-au privit, a¸sa cum Domnul
[689]
Hristos îi sf˘atuise s˘a fac˘a, spre ajutorul Celui Atotputernic. ¸Si astfel,
atunci când Mântuitorul a avut o nevoie disperat˘a de simpatia ¸si
rug˘aciunile lor, El i-a g˘asit dormind. Chiar ¸si Petru dormea.
Ioan, ucenicul iubitor, acela care se sprijinise pe pieptul lui Isus,
dormea ¸si el. Desigur, iubirea lui Ioan fa¸t˘a de Înv˘a¸t˘atorul s˘au ar
fi trebuit s˘a-l ¸tin˘a treaz. Rug˘aciunile lui st˘aruitoare ar fi trebuit s˘a
se amestece cu acelea ale iubitorului Mântuitor în ceasul greu al
necazului S˘au. R˘ascump˘ar˘atorul nostru petrecuse nop¸ti întregi în
rug˘aciune pentru ucenicii S˘ai, ca s˘a nu scad˘a credin¸ta lor. Dac˘a acum
Domnul Hristos le-ar fi pus lui Iacov ¸si Ioan întrebarea pe care le-o
pusese cândva: „Pute¸ti voi s˘a be¸ti paharul pe care am s˘a-l beau Eu,
¸si s˘a fi¸ti boteza¸ti cu botezul cu care am s˘a fiu botezat Eu?“, ei nu
s-ar mai fi aventurat s˘a r˘aspund˘a: „Putem!“ (Mat. 20, 22).
Auzind vocea Domnului Hristos, ucenicii s-au trezit, dar cu greu
L-au recunoscut, atât de schimbat˘a Îi era fa¸ta din cauza chinului
îndurat. Adresându-Se lui Petru, Isus i-a spus: „Simone, tu dormi?
Un ceas n-ai fost în stare s˘a veghezi? Veghea¸ti ¸si ruga¸ti-v˘a, ca s˘a nu
c˘ade¸ti în ispit˘a; duhul este plin de râvn˘a, dar trupul este neputincios“
(Marcu 14, 37-38). Sl˘abiciunea ucenicilor S˘ai a trezit mila lui Isus.
El Se temea c˘a nu vor fi în stare s˘a îndure încercarea, proba ce avea
s˘a vin˘a asupra lor, prin tr˘adarea ¸si moartea Lui. El nu i-a mustrat,
ci le-a zis: „Veghea¸ti ¸si ruga¸ti-v˘a ca s˘a nu c˘ade¸ti în ispit˘a“. Chiar ¸si
în marea Sa lupt˘a, El c˘auta s˘a-i în¸teleag˘a în sl˘abiciunea lor. „Duhul
este plin de râvn˘a, dar trupul este neputincios“ (Marcu 14, 38).
Din nou Fiul lui Dumnezeu a fost cuprins de agonia supraome-
neasc˘a ¸si, sl˘abit ¸si epuizat, El S-a întors cl˘atinându-Se spre locul
luptei Sale de mai înainte. Suferin¸ta Sa era mai mare decât cea di-
nainte. Când agonia sufletului L-a cuprins, „sudoarea I se f˘acuse ca
ni¸ste pic˘aturi mari de sânge care c˘adeau pe p˘amânt“ (Luca 22, 44).
Chiparo¸sii ¸si palmierii erau martori t˘acu¸ti ai chinului S˘au de moarte.
De pe ramurile lor înc˘arcate cu frunze, roua cea grea c˘adea peste
trupul S˘au chinuit, ca ¸si când natura ar fi plâns deasupra Creatorului
ei ce Se lupta singur cu puterile întunericului.
Cu pu¸tin timp înainte, Domnul Isus st˘atuse ca un cedru puternic,
înfruntând furtuna împotrivirii, care î¸si concentrase furia asupra Sa.
Voin¸te înc˘ap˘a¸tânate ¸si inimi pline de r˘autate ¸si viclenie se str˘adui-