Basic HTML Version
592
Hristos Lumina Lumii
De pe buzele Sale palide veni strig˘atul amar: „Tat˘a, dac˘a este cu
putin¸t˘a, dep˘arteaz˘a de la Mine paharul acesta“. Dar chiar ¸si în aceste
împrejur˘ari, El a ad˘augat: „Totu¸si nu cum voiesc Eu, ci cum voie¸sti
Tu“ (Mat. 26, 39).
Inima omeneasc˘a tânje¸ste dup˘a simpatie ¸si în¸telegere atunci
când este în suferin¸t˘a. Aceast˘a nevoie era sim¸tit˘a de Domnul Hristos
pân˘a în profunzimea fiin¸tei Sale. În momentul suprem de agonie a
sufletului S˘au, El a venit la ucenici cu dorin¸ta arz˘atoare de a auzi
câteva cuvinte de mângâiere din partea acelora pe care adesea îi
binecuvântase, îi mângâiase ¸si îi ocrotise în necazurile ¸si am˘ar˘aciu-
nile lor. Acela care totdeauna avusese pentru ei cuvinte de simpatie
trecea acum printr-o agonie supraomeneasc˘a ¸si dorea foarte mult
s˘a ¸stie c˘a ei se rugau atât pentru El, cât ¸si pentru ei în¸si¸si. Cât de
[688]
întunecat˘a ap˘area r˘autatea p˘acatului! Teribil˘a era ispita de a l˘asa
neamul omenesc s˘a poarte consecin¸tele vinei sale, în timp ce El
s˘a stea nevinovat înaintea lui Dumnezeu. Dac˘a doar ar fi ¸stiut c˘a
ucenicii S˘ai în¸telegeau ¸si apreciau acest lucru, atunci El ar fi fost
înt˘arit.
Ridicându-Se cu un efort dureros, El a mers împleticindu-Se
la locul unde îi l˘asase pe înso¸titorii S˘ai. Dar... „i-a g˘asit dormind“.
Dac˘a i-ar fi g˘asit rugându-se, El S-ar fi sim¸tit u¸surat. Dac˘a ei ar fi
c˘autat refugiu la Dumnezeu, pentru ca mijloacele folosite de Sa-
tana s˘a nu aib˘a câ¸stig de cauz˘a asupra lor, El ar fi fost mângâiat de
credin¸ta lor nezdruncinat˘a. Dar ei nu d˘aduser˘a aten¸tie avertiz˘arii
repetate: „Veghea¸ti ¸si ruga¸ti-v˘a“. La început, ei fuseser˘a foarte tul-
bura¸ti v˘azându-L pe Înv˘a¸t˘atorul lor, care de obicei era foarte calm
¸si plin de demnitate, luptându-Se cu un necaz ce era mai presus de
puterea lor de în¸telegere. Ei s-au rugat atunci când au auzit strig˘a-
tele puternice ale Suferindului. Nu era în inten¸tia lor s˘a-L uite pe
Domnul, dar se p˘area c˘a sunt paraliza¸ti de o toropeal˘a de care s-ar fi
putut scutura doar dac˘a ar fi continuat s˘a se roage lui Dumnezeu. Ei
nu au ajuns s˘a-¸si dea seama de necesitatea vegherii ¸si a rug˘aciunii
st˘aruitoare pentru a putea rezista ispitei.
Chiar înainte de a- ¸Si îndrepta pa¸sii spre gr˘adina Ghetsemani, Isus
le spusese ucenicilor S˘ai: „În noaptea aceasta, to¸ti ve¸ti g˘asi în Mine o
pricin˘a de poticnire“ (Mat. 26, 31). Îns˘a ei I-au dat cea mai categoric˘a
asigurare c˘a vor merge cu El la închisoare ¸si chiar la moarte. Iar
s˘armanul Petru, plin de încredere în sine, a ad˘augat: „Chiar dac˘a to¸ti