Basic HTML Version
604
Hristos Lumina Lumii
norodului au hot˘arât ca, înainte ca planurile lor s˘a fie cunoscute,
Hristos s˘a fie dat în mâinile romanilor.
Dar, mai înainte de toate, trebuia g˘asit un cap de acuzare îm-
potriva Lui. Pân˘a acum îns˘a, ei nu g˘asiser˘a nimic. Ana a poruncit
ca Domnul Hristos s˘a fie dus la Caiafa. Acesta apar¸tinea partidei
saducheilor, dintre care unii erau cei mai înver¸suna¸ti vr˘ajma¸si ai
Domnului Hristos. El însu¸si, de¸si era mai slab în ceea ce prive¸ste
puterea caracterului, era tot atât de aspru, f˘ar˘a inim˘a ¸si f˘ar˘a scrupule
ca Ana. El n-ar fi l˘asat nici un mijloc nefolosit pentru a-L nimici pe
Isus. Era dis-de-diminea¸t˘a ¸si înc˘a întuneric; la lumina tor¸telor ¸si a
felinarelor, gloata înarmat˘a ¸si prizonierul ei au pornit spre palatul
marelui preot. Aici, în timp ce membrii Sinedriului se adunau, Ana
¸si Caiafa L-au interogat din nou pe Domnul Hristos, dar f˘ar˘a succes.
Când consiliul s-a adunat în sala de judecat˘a, Caiafa ¸si-a ocupat
locul de pre¸sedinte al Sinedriului. De o parte ¸si de alta erau jude-
c˘atorii ¸si cei care erau în mod deosebit interesa¸ti în acest proces.
Solda¸tii romani au fost a¸seza¸ti pe platform˘a, mai jos de tron. La
[704]
picioarele tronului marelui preot st˘atea Domnul Hristos. Asupra Lui
erau fixate privirile întregii mul¸timi. Agita¸tia era mare. În toat˘a acea
mul¸time, numai El era calm ¸si senin. Chiar atmosfera din jurul S˘au
p˘area cuprins˘a de o influen¸t˘a sfânt˘a.
Caiafa L-a privit pe Domnul Hristos ca pe rivalul s˘au. Ner˘abdarea
oamenilor de a-L auzi pe Mântuitorul ¸si aparenta lor grab˘a de a
accepta înv˘a¸t˘aturile Lui treziser˘a gelozia amar˘a a marelui preot.
Dar, privind acum la Cel arestat, Caiafa era plin de admira¸tie pentru
înf˘a¸ti¸sarea Sa nobil˘a ¸si demn˘a. O convingere plana asupra lui, ¸si
anume c˘a omul acesta era la fel ca Dumnezeu. În clipa urm˘atoare
îns˘a, în mod dispre¸tuitor, a alungat acest gând.
[705]
De îndat˘a, vocea lui s-a auzit plin˘a de ironie ¸si arogan¸t˘a, cerându-
I Domnului Isus s˘a fac˘a una din marile Lui minuni înaintea lor. Dar
Mântuitorul parc˘a nici nu auzise cuvintele lui. Poporul a putut face
compara¸tie între comportamentul nervos ¸si r˘aut˘acios al lui Ana ¸si al
lui Caiafa ¸si comportarea maiestuoas˘a, calm˘a, a Domnului Hristos.
Chiar ¸si în mintea acelei mul¸timi înr˘aite s-a ridicat întrebarea: „Tre-
buie oare ca acest Om cu o înf˘a¸ti¸sare dumnezeiasc˘a s˘a fie condamnat
ca un criminal?“
Caiafa, con¸stient de influen¸ta pe care Isus o câ¸stiga, a gr˘abit
judecata. Vr˘ajma¸sii Domnului Hristos erau în mare încurc˘atur˘a. Ei