Basic HTML Version
606
Hristos Lumina Lumii
doi martori, ale c˘aror m˘arturii n-au fost chiar atât de contradictorii
ca ale celorlal¸ti. Unul dintre ei, care fusese mituit s˘a-L acuze pe Isus,
a declarat: „Acesta a zis: «Eu pot s˘a stric Templul lui Dumnezeu
¸si s˘a-l zidesc iar˘a¸si în trei zile»“. În acest fel, cuvintele Domnului
Hristos au fost prezentate în mod gre¸sit. Dac˘a ar fi fost spuse exact
a¸sa cum au fost rostite de El, ei n-ar fi putut s˘a ob¸tin˘a condamnarea
nici chiar de c˘atre Sinedriu. Dac˘a Domnul Hristos ar fi fost numai
om, a¸sa cum pretindeau iudeii, declara¸tia Sa n-ar fi f˘acut decât s˘a
eviden¸tieze un spirit ira¸tional, l˘aud˘aros, dar nu putea fi transformat˘a
în hul˘a. Chiar în modul tenden¸tios în care au fost prezentate de mar-
torii fal¸si, cuvintele Sale n-au con¸tinut nimic care s˘a fie considerat
de c˘atre romani o crim˘a vrednic˘a de moarte.
Cu mult˘a r˘abdare, Domnul Hristos a ascultat declara¸tiile ce se
b˘ateau cap în cap. El n-a scos nici un cuvânt în ap˘ararea Sa. În
cele din urm˘a, acuzatorii S˘ai au fost încurca¸ti, confuzi ¸si înnebuni¸ti.
Judecata nu f˘acea deloc progrese; se p˘area c˘a tot complotul lor avea
s˘a dea gre¸s. Caiafa era disperat. Mai r˘amânea o singur˘a sc˘apare:
Hristos trebuia determinat s˘a Se condamne singur. Marele preot s-a
ridicat de pe scaunul s˘au de judecat˘a cu fa¸ta schimonosit˘a de patim˘a,
vocea ¸si comportamentul s˘au ar˘atând în mod clar c˘a, dac˘a ar fi stat
în puterea sa, L-ar fi doborât la p˘amânt pe Arestat. „Nu r˘aspunzi
nimic?“ a exclamat el. „Ce m˘arturisesc ace¸stia împotriva Ta?“
Isus ¸Si-a p˘astrat pacea. „Când a fost chinuit ¸si asuprit, n-a deschis
gura deloc, ca un miel pe care-l duci la m˘acel˘arie ¸si ca o oaie mut˘a
înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura“ (Is. 53, 7).
În cele din urm˘a, Caiafa, ridicând bra¸tul drept spre ceruri, s-a
adresat Domnului Isus ca ¸si când ar fi fost rostit un jur˘amânt solemn:
„Te jur, pe Dumnezeul cel viu, s˘a ne spui dac˘a e¸sti Hristosul, Fiul
lui Dumnezeu!“
La acest apel, Domnul Hristos nu mai putea r˘amâne t˘acut. Este
un timp când trebuie s˘a taci ¸si unul când trebuie s˘a vorbe¸sti. El n-a
vorbit pân˘a când n-a fost întrebat în mod direct. El ¸stia c˘a, dac˘a
r˘aspundea acum, aceasta avea s˘a însemne cu certitudine moartea Sa.
Dar apelul acesta a fost f˘acut de cea mai înalt˘a autoritate recunoscut˘a
a na¸tiunii ¸si în Numele Celui Preaînalt. Domnul Hristos nu putea s˘a
nu arate respectul cuvenit legii. Mai mult decât atât, leg˘atura Sa cu
Tat˘al era pus˘a acum sub semnul întreb˘arii. El trebuia s˘a declare în
mod clar caracterul ¸si misiunea Sa.
[707]