Basic HTML Version
Înaintea lui Ana ¸si a cur¸tii de judecat ˘a a lui Caiafa
609
tativ. El nu mai era acceptat de c˘atre Dumnezeu ca un preot activ,
care putea sluji. Acest fel de purtare, a¸sa cum se vedea la Caiafa,
d˘adea pe fa¸t˘a pasiune ¸si nedes˘avâr¸sire omeneasc˘a.
Sfâ¸siindu-¸si ve¸smintele, Caiafa a f˘acut f˘ar˘a efect Legea lui Dum-
nezeu, pentru a urma tradi¸tia oamenilor. O lege omeneasc˘a prevedea
c˘a, în caz de blasfemie, un preot putea s˘a-¸si sfâ¸sie ve¸smintele în
semn de groaz˘a fa¸t˘a de p˘acat ¸si totu¸si s˘a fie nevinovat. În acest fel,
Legea lui Dumnezeu era anulat˘a de legi omene¸sti.
Fiecare ac¸tiune a marelui preot era privit˘a cu mult interes de po-
por; ¸si Caiafa, pentru a impresiona, a c˘autat s˘a fac˘a risip˘a de sfin¸tenia
lui. Dar în actul acesta, destinat s˘a fie o acuza¸tie împotriva Domnului
Hristos, el arunca ocara asupra Aceluia despre care Dumnezeu a zis:
„Numele Meu este în El“ (Exodul 23, 21). Astfel, chiar el era acela
care comitea o blasfemie. Fiind el însu¸si condamnat de Dumnezeu,
Caiafa a pronun¸tat sentin¸ta de condamnare asupra Domnului Hristos
ca un hulitor.
Când Caiafa ¸si-a rupt hainele, actul s˘au a fost semnificativ în
leg˘atur˘a cu locul pe care poporul iudeu avea s˘a-l ocupe de aici
înainte ca na¸tiune, fa¸t˘a de Dumnezeu. Cândva popor ales al lui
Dumnezeu, se desp˘ar¸tea acum de El ¸si devenea foarte repede un
popor ce nu mai apar¸tinea lui Iehova. Când, pe cruce fiind, Domnul
Hristos a strigat: „S-a sfâr¸sit“, iar catapeteasma templului s-a rupt în
dou˘a, Veghetorul cel sfânt declara c˘a poporul iudeu Îl respinsese pe
Acela care era antitipul tuturor tipurilor, realitatea tuturor umbrelor
acelora. Israel s-a desp˘ar¸tit de Dumnezeu. Caiafa putea deci s˘a-
¸si rup˘a ve¸smântul s˘au oficial, care ar˘ata c˘a el se pretindea a fi un
reprezentant al marelui Mare Preot; c˘aci hainele nu mai aveau nici o
însemn˘atate nici pentru el, nici pentru popor. Marele preot putea mai
bine s˘a-¸si rup˘a ve¸smintele de groaz˘a, în fa¸ta situa¸tiei lui ¸si a na¸tiunii
iudaice.
[710]
Sinedriul hot˘arâse c˘a Domnul Hristos este vrednic de moarte;
dar era împotriva legii iudaice s˘a judece noaptea un arestat. Ca s˘a fie
legal˘a, o condamnare nu se putea pronun¸ta decât la lumina zilei ¸si
înaintea întregului consiliu în sesiune. Cu toate acestea, Mântuitorul
era tratat acum ca un criminal condamnat ¸si l˘asat în seama celor mai
josnice ¸si a celor mai stricate fiin¸te omene¸sti, ca s˘a fie batjocorit.
Palatul marelui preot era înconjurat de o curte deschis˘a, în care se
strânseser˘a solda¸tii ¸si o mul¸time de oameni. Prin aceast˘a curte a fost