Basic HTML Version
612
Hristos Lumina Lumii
nu putea s˘a-¸si re¸tin˘a expresiile de indignare fa¸t˘a de abuzurile la care
era supus Înv˘a¸t˘atorul s˘au.
Pentru a doua oar˘a i-a fost atras˘a aten¸tia ¸si a fost din nou acuzat
c˘a este un urma¸s al lui Isus. Acum el a declarat cu jur˘amânt: „Nu
cunosc pe omul acesta!“ Înc˘a o ocazie i-a fost dat˘a. Dup˘a o or˘a,
unul dintre slujitorii marelui preot, o rud˘a apropiat˘a a omului c˘aruia
Petru îi t˘aiase urechea, l-a întrebat: „Nu te-am v˘azut eu cu El în
gr˘adin˘a?“ „Nu mai încape îndoial˘a c˘a e¸sti unul din oamenii aceia;
c˘aci e¸sti galilean, ¸si graiul t˘au seam˘an˘a cu al lor.“ De ast˘a dat˘a, Petru
s-a umplut de mânie. Ucenicii Domnului Isus erau cunoscu¸ti pentru
cur˘a¸tia vorbirii lor, dar, pentru a-i în¸sela întru totul pe cei care l-au
întrebat, precum ¸si pentru a pune în eviden¸t˘a caracterul pe care ¸si-l
împrumutase, Petru se lep˘ad˘a acum de Înv˘a¸t˘atorul s˘au blestemând
¸si jurând. ¸Si coco¸sul cânt˘a din nou. Auzindu-l, Petru ¸si-a amintit de
cuvintele Domnului Isus: „Înainte ca s˘a cânte coco¸sul de dou˘a ori,
te vei lep˘ada de Mine de trei ori“ (Marcu 14, 30).
În timp ce blestemele înjositoare erau înc˘a pe buzele lui Petru,
iar cântatul p˘atrunz˘ator al coco¸sului r˘asuna înc˘a în urechile sale,
[713]
privirea Mântuitorului s-a întors de la judec˘atorii S˘ai încrunta¸ti spre
s˘armanul S˘au ucenic. În acela¸si timp, privirea lui Petru a fost atras˘a
de Înv˘a¸t˘atorul s˘au. În privirea aceea blând˘a, el a citit mil˘a adânc˘a ¸si
întristare, dar nici o umbr˘a de mânie nu se afla în ea.
Vederea acelei fe¸te palide ¸si suferinde, privirea aceea plin˘a de
compasiune ¸si iertare au str˘apuns inima lui Petru asemenea unei
s˘age¸ti. Con¸stiin¸ta i-a fost trezit˘a. Memoria deveni activ˘a. Petru î¸si
aminti de f˘ag˘aduin¸ta pe care o f˘acuse cu câteva ore înainte, c˘a va
merge cu Domnul s˘au la închisoare ¸si la moarte. ¸Si-a amintit de
am˘ar˘aciunea sa atunci când Mântuitorul i-a spus în camera de sus
c˘a, în aceea¸si noapte, se va lep˘ada de trei ori de Domnul s˘au. Petru
tocmai declarase c˘a nu-L cunoa¸ste pe Isus, dar acum el ¸si-a dat
seama cu o chinuitoare durere cât de bine îl cuno¸stea Domnul s˘au ¸si
cât de bine citise Domnul în inima lui falsitatea ce îi era chiar ¸si lui
necunoscut˘a.
Un val de amintiri îl cuprinse. Mila plin˘a de ging˘a¸sie a Mântui-
torului, bun˘atatea ¸si îndelunga Lui r˘abdare, blânde¸tea ¸si r˘abdarea Sa
manifestate fa¸t˘a de ucenicii S˘ai gre¸si¸ti — toate îi veneau în minte. θsi
aduse aminte de avertizarea: „Simone, Satana v-a cerut s˘a v˘a cearn˘a
ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca s˘a nu se piard˘a credin¸ta