Înaintea lui Ana ¸si a cur¸tii de judecat ˘a a lui Caiafa
613
ta“ (Luca 22, 31-32). Reflect˘a cu groaz˘a la propria nerecuno¸stin¸t˘a, la
falsitatea sa ¸si la jur˘amântul s˘au fals. Privi înc˘a o dat˘a la Înv˘a¸t˘atorul
s˘au ¸si v˘azu cum o mân˘a profanatoare se ridic˘a s˘a-L loveasc˘a în fa¸t˘a.
Nemaiputând s˘a îndure scena, el fugi cu inima zdrobit˘a din sala de
judecat˘a.
În singur˘atate ¸si întuneric, el merse înainte f˘ar˘a s˘a ¸stie ¸si f˘ar˘a
s˘a-i pese încotro merge. În cele din urm˘a, s-a pomenit în gr˘adina
Ghetsemani. Scena petrecut˘a cu câteva ore în urm˘a îi ap˘aru în mod
viu în minte. Fa¸ta suferind˘a a Domnului s˘au, p˘atat˘a de sudoare de
sânge ¸si fr˘amântat˘a de suferin¸t˘a, i-a ap˘arut în memorie. El ¸si-a adus
aminte, cu remu¸sc˘ari amare, c˘a Domnul Isus a plâns ¸si a fost în
agonie, singur, în rug˘aciune, în timp ce aceia care ar fi trebuit s˘a-I
fie aproape în ceasul încerc˘arii Sale dormeau. El ¸si-a adus aminte
de solemna îns˘arcinare: „Veghea¸ti ¸si ruga¸ti-v˘a, ca s˘a nu c˘ade¸ti în
ispit˘a“ (Mat. 26, 41). Petru a fost din nou martor al scenei din sala de
judecat˘a. Pentru inima sângerând˘a, era o tortur˘a s˘a ¸stie c˘a a ad˘augat
cea mai grea povar˘a umilirii ¸si durerii Mântuitorului. Chiar în locul
acela în care Domnul Hristos θsi rev˘arsase sufletul în agonie înaintea
Tat˘alui, Petru a c˘azut cu fa¸ta la p˘amânt ¸si a dorit s˘a moar˘a.
Atunci când dormea, de¸si Domnul Hristos îl îndemnase s˘a ve-
gheze ¸si s˘a se roage, Petru ¸si-a preg˘atit calea pentru p˘acatul s˘au cel
mare. To¸ti ucenicii, dormind în acel moment crucial, au suferit o
[714]
mare pierdere. Domnul Hristos cuno¸stea teribila încercare prin care
ei aveau s˘a treac˘a. El cuno¸stea modul în care avea s˘a lucreze Satana
pentru a le paraliza judecata, a¸sa încât s˘a nu poat˘a fi preg˘ati¸ti pentru
timpul încerc˘arii. Pentru acest motiv El i-a avertizat atunci. Dac˘a
orele petrecute în gr˘adin˘a ar fi fost de veghere ¸si rug˘aciune, atunci
Petru n-ar fi fost l˘asat s˘a depind˘a numai de slaba sa putere. El nu L-ar
fi t˘ag˘aduit atunci pe Domnul s˘au. Dac˘a ar fi vegheat împreun˘a cu
Domnul Hristos în agonia Sa, ucenicii ar fi fost preg˘ati¸ti s˘a priveasc˘a
suferin¸tele Sale pe crucea Golgotei. Ei ar fi în¸teles, într-o m˘asur˘a
însemnat˘a, natura suferin¸telor Sale zdrobitoare. Ei ar fi fost în stare
s˘a-¸si aduc˘a aminte de cuvintele Sale care profetizau suferin¸tele,
moartea ¸si învierea Sa. În mijlocul întunecimii celui mai crucial
ceas, raze de speran¸t˘a ar fi luminat în întuneric ¸si le-ar fi sus¸tinut
credin¸ta.
De îndat˘a ce s-a f˘acut ziu˘a, Sinedriul s-a adunat din nou ¸si Dom-
nul Hristos a fost adus iar˘a¸si în sala de judecat˘a. El Se declarase Fiu