În sala de judecat ˘a a lui Pilat
631
potriva Lui. Ridicându-¸si glasurile, ei au declarat c˘a este un tr˘ad˘ator
¸si un hulitor. Au declarat c˘a minunile pe care le s˘avâr¸se¸ste le face
prin puterea care-I este dat˘a de Beelzebul, domnul dracilor. Sala de
judecat˘a a devenit o scen˘a în care domnea confuzia, unii strigând
una, al¸tii alta.
Con¸stiin¸ta lui Irod era acum mult mai pu¸tin sensibil˘a decât atunci
când tremurase de groaz˘a la cererea Irodiadei de a i se aduce capul lui
Ioan Botez˘atorul. Pentru un timp, el a îndurat în¸tep˘aturile t˘aioase ale
remu¸sc˘arii pentru actul s˘au teribil; dar aceast˘a sensibilitate moral˘a
a fost degradat˘a din ce în ce mai mult, datorit˘a vie¸tii sale stricate.
Acum, inima sa a devenit atât de împietrit˘a, încât a ajuns s˘a fie
mândru de pedeapsa pe care i-a administrat-o lui Ioan Botez˘atorul
pentru îndr˘azneala de a-l mustra. ¸Si acum el Îl amenin¸ta pe Domnul
Hristos, declarând în mod repetat c˘a are puterea de a-L elibera sau
de a-L condamna. Dar Domnul Hristos n-a f˘acut nici un gest care s˘a
arate c˘a a auzit vreun cuvânt.
Aceast˘a t˘acere l-a mâniat pe Irod. P˘area c˘a arat˘a o total˘a indi-
feren¸t˘a fa¸t˘a de autoritatea sa. Pentru vanitosul ¸si îngâmfatul rege,
mustrarea deschis˘a ar fi fost mai pu¸tin jignitoare decât de a fi ignorat
în acest fel. Din nou, plin de mânie, el L-a amenin¸tat pe Domnul
Hristos, care st˘atea înc˘a nemi¸scat ¸si t˘acut.
Misiunea Domnului Hristos în aceast˘a lume nu a fost aceea de a
satisface curiozitatea boln˘avicioas˘a. El a venit s˘a aduc˘a vindecarea
celor cu inima zdrobit˘a. Dac˘a ar fi trebuit s˘a rosteasc˘a vreun cuvânt
spre vindecarea sufletelor de boala p˘acatului, atunci n-ar fi t˘acut. Dar
nu avea nici un cuvânt pentru aceia care aveau s˘a calce adev˘arul în
picioarele lor nesfinte.
Domnul Hristos i-ar fi putut adresa lui Irod cuvinte care s˘a-i
str˘apung˘a urechile împietrite. El ar fi putut s˘a-l însp˘aimânte ¸si s˘a-l
fac˘a s˘a tremure, punându-i înainte toat˘a nelegiuirea vie¸tii lui, precum
¸si groaza apropierii zilei judec˘a¸tii pentru el. Dar t˘acerea Domnului
Hristos a fost cea mai aspr˘a mustrare pe care o putea rosti. Irod
respinsese adev˘arul care i-a fost adresat de c˘atre cel mai mare dintre
profe¸ti ¸si de aceea nu avea s˘a mai primeasc˘a nici o alt˘a solie. Pentru
el, Maiestatea cerului nu mai avea nici un cuvânt. Urechea aceea,
care fusese totdeauna deschis˘a fa¸t˘a de nenorocirile omene¸sti, nu
mai avea acum nici un loc pentru poruncile lui Irod. Ochii aceia,
care totdeauna fuseser˘a a¸tinti¸ti asupra p˘ac˘atosului poc˘ait cu o iubire