632
Hristos Lumina Lumii
plin˘a de mil˘a ¸si iertare, nu mai aveau acum nici o privire pe care s-o
acorde lui Irod. Buzele acelea, care rostiser˘a cele mai impresionante
adev˘aruri ¸si care, în accente pline de ging˘a¸sie, au pledat pe lâng˘a
cel mai dec˘azut ¸si mai degradat p˘ac˘atos, erau acum închise fa¸t˘a de
trufa¸sul rege, care nu sim¸tea nevoia de un Mântuitor.
Fa¸ta lui Irod s-a întunecat de furie. Întorcându-se spre mul¸time,
[731]
L-a denun¸tat cu mânie pe Domnul Hristos ca fiind un impostor.
Apoi, adresându-se Domnului Hristos, Îi spuse: Dac˘a nu vei aduce
nici o dovad˘a pentru demonstrarea preten¸tiilor Tale, atunci am s˘a Te
dau în mâinile solda¸tilor ¸si gloatei. Ei poate c˘a vor reu¸si s˘a Te fac˘a
s˘a vorbe¸sti. Dac˘a e¸sti un impostor, atunci moartea din mâinile lor nu
este decât ceea ce meri¸ti; dac˘a e¸sti îns˘a Fiul lui Dumnezeu, atunci
salveaz˘a-Te, s˘avâr¸sind o minune.
Nici n-a terminat bine de rostit aceste cuvinte, c˘a mul¸timea a
¸si n˘av˘alit asupra Domnului Hristos. Asemenea unor fiare s˘albatice,
mul¸timea s-a aruncat asupra pr˘azii sale. Domnul Hristos a fost târât
când într-o parte, când în alta, iar Irod s-a al˘aturat gloatei ¸si a c˘au-
tat s˘a-L umileasc˘a pe Fiul lui Dumnezeu. Dac˘a nu ar fi intervenit
solda¸tii romani, obligând gloata cuprins˘a de nebunie s˘a dea înapoi,
Mântuitorul ar fi fost sfâ¸siat în buc˘a¸ti.
„Irod, cu osta¸sii lui de paz˘a, se purtau cu El cu dispre¸t; ¸si, dup˘a ce
¸si-au b˘atut joc de El, L-au îmbr˘acat cu o hain˘a str˘alucitoare“ (Luca
23, 11). Solda¸tii romani s-au al˘aturat, implicându-se în aceast˘a mal-
tratare a Domnului Hristos. Tot ceea ce ace¸sti solda¸ti r˘ai ¸si corup¸ti,
încuraja¸ti fiind de Irod ¸si de conduc˘atorii iudei, puteau n˘ascoci era
folosit împotriva Mântuitorului. ¸Si cu toate acestea, r˘abdarea Sa
divin˘a n-a cedat.
Persecutorii Domnului Hristos au încercat s˘a m˘asoare caracterul
S˘au dup˘a caracterul lor; ei Îl înf˘a¸ti¸sar˘a tot a¸sa netrebnic cum erau
ei. Dar, dincolo de toat˘a aceast˘a scen˘a, un alt tablou se înf˘a¸ti¸s˘a
privirii — o scen˘a pe care, într-o zi, ei o vor vedea în toat˘a slava.
Erau unii care tremurau în prezen¸ta Domnului Hristos. În timp
ce gloata necioplit˘a se pleca în batjocur˘a înaintea Lui, unii dintre
cei ce veniser˘a cu acela¸si scop s-au întors însp˘aimânta¸ti ¸si t˘acu¸ti.
Irod a fost condamnat. Ultimele raze ale harului au str˘alucit asupra
inimii lui împietrite de p˘acat. El ¸si-a dat seama c˘a Acesta nu era un
om obi¸snuit; c˘aci divinitatea str˘afulgera prin corpul S˘au omenesc.
Chiar în timpul acela, în care Domnul Hristos era înconjurat de