În sala de judecat ˘a a lui Pilat
635
simpatia pentru Hristos. Astfel, întorcându-se spre mul¸time, el spuse
cu mare seriozitate: „Pe care... voi¸ti s˘a vi-l slobozesc? Pe Baraba
sau pe Isus, care este numit Hristos?“
R˘aspunsul gloatei veni asemenea r˘acnetului fiarelor s˘albatice:
„Sloboze¸ste-ne pe Baraba!“ Din ce în ce mai tare cre¸stea strig˘atul:
Baraba! Baraba! Gândind c˘a mul¸timea n-a în¸teles întrebarea, Pilat a
spus: „Vre¸ti s˘a v˘a slobozesc pe Împ˘aratul iudeilor?“ Dar ei au strigat
din nou: „La moarte cu omul acesta ¸si sloboze¸ste-ne pe Baraba!“
„Dar ce s˘a fac cu Isus, care Se nume¸ste Hristos?“ a întrebat Pilat. Din
nou mul¸timea agitat˘a începu s˘a urle ca demonii. Chiar demoni în
chip omenesc se aflau acolo în mul¸time ¸si ce altceva putea fi a¸steptat
decât r˘aspunsul: „S˘a fie r˘astignit“?
Pilat era tulburat. Nu gândise c˘a lucrurile vor ie¸si astfel. El ezita
s˘a predea un Om nevinovat celei mai ru¸sinoase ¸si mai crude mor¸ti
din câte puteau fi aplicate. Dup˘a ce urletul vocilor s-a domolit, el s-a
întors spre mul¸time spunând: „De ce, ce r˘au a f˘acut?“ Dar lucrurile
merseser˘a prea departe pentru a se mai putea argumenta. Ei nu
doreau s˘a vad˘a dovada nevinov˘a¸tiei Domnului Hristos, ci osândirea
Lui.
Pilat înc˘a se str˘aduia s˘a-L elibereze. „El le-a spus pentru a treia
oar˘a: «Dar ce r˘au a f˘acut? Eu n-am g˘asit nici o vin˘a de moarte în El.
[734]
A¸sa c˘a, dup˘a ce voi pune s˘a-L bat˘a, Îi voi da drumul»“. Îns˘a numai
men¸tionarea faptului c˘a I se va da drumul îi a¸tâ¸t˘a pe oameni de zece
ori mai mult. „R˘astigne¸ste-L, r˘astigne¸ste-L!“ au strigat cu to¸tii. Mai
tare ¸si tot mai tare cre¸stea furtuna pe care o dezl˘an¸tuise nehot˘arârea
lui Pilat.
Sfâr¸sit de oboseal˘a ¸si plin de r˘ani, Domnul Hristos a fost luat
¸si biciuit în fa¸ta mul¸timii. „Osta¸sii dreg˘atorului au dus pe Isus în
pretoriu ¸si au adunat în jurul Lui toat˘a ceata osta¸silor. L-au dezbr˘acat
de hainele Lui ¸si L-au îmbr˘acat cu o hain˘a stacojie. Au împletit o
cunun˘a de spini, pe care I-au pus-o pe cap... Apoi îngenuncheau
înaintea Lui, î¸si b˘ateau joc de El ¸si ziceau: «Plec˘aciune, Împ˘aratul
Iudeilor». ¸Si scuipau asupra Lui“. Din când în când, câte o mân˘a
nelegiuit˘a smulgea trestia ce-I fusese a¸sezat˘a în mân˘a ¸si lovea cu ea
coroana de spini de pe fruntea Sa, f˘acând ca spinii s˘a se înfig˘a în
tâmplele Sale, iar sângele s˘a se preling˘a pe fa¸ta ¸si barba Sa.
Minuna¸ti-v˘a, o, ceruri, ¸si r˘amâi încremenit p˘amântule! Prive¸ste
pe asupritor ¸si pe Cel asuprit! O gloat˘a înnebunit˘a L-a înconjurat