636
Hristos Lumina Lumii
pe Mântuitorul acestei lumi. Cuvintele de batjocur˘a se amestecau
cu blesteme josnice ¸si pline de hul˘a. Na¸sterea sa din clasa de jos ¸si
via¸ta Lui umil˘a erau discutate de mul¸timea nesim¸titoare. Declara¸tia
Sa c˘a este Fiul lui Dumnezeu era luat˘a în râs ¸si glume grosolane ¸si
rânjete batjocoritoare treceau din gur˘a în gur˘a.
Satana era acela care conducea mul¸timea cea crud˘a în comporta-
rea ei abuziv˘a fa¸t˘a de Mântuitorul. Era scopul lui Satana acela de a-L
provoca — dac˘a era posibil — s˘a Se r˘azbune sau de a-L determina
s˘a fac˘a o minune spre a Se elibera singur, nimicind astfel Planul
de Mântuire. O singur˘a pat˘a asupra vie¸tii Sale omene¸sti, o singur˘a
gre¸seal˘a a naturii Sale omene¸sti de a îndura teribila încercare, ¸si
Mielul lui Dumnezeu avea s˘a fie o jertf˘a nedes˘avâr¸sit˘a, iar mântuirea
omului — un e¸sec. Dar El, care, printr-o porunc˘a, putea aduce în
ajutorul S˘au o¸stile cere¸sti — El, care ar fi putut alunga mul¸timea în-
grozit˘a din fa¸ta Sa, prin str˘afulgerarea maiest˘a¸tii divine -, S-a supus
cu un des˘avâr¸sit calm insultelor ¸si batjocurii celei mai josnice.
Vr˘ajma¸sii Domnului Hristos ceruser˘a o minune ca dovad˘a a di-
vinit˘a¸tii Sale. Ei aveau dovezi cu mult mai mari decât cele pe care le
c˘autau. Dup˘a cum cruzimea i-a degradat pe chinuitorii S˘ai, f˘acându-i
neoameni, asemenea lui Satana, tot astfel umilin¸ta ¸si r˘abdarea Sa
L-au în˘al¸tat pe Domnul Hristos mai presus de oameni, dovedind
originea Sa dumnezeiasc˘a. Umilin¸ta Sa era garan¸tia în˘al¸t˘arii Sale.
Picurii de sânge ai agoniei Sale, ce se scurgeau pe fa¸ta ¸si pe barba
Sa — din r˘anile f˘acute în tâmplele Sale -, erau garan¸tia ungerii Sale
cu „un untdelemn de bucurie“ (Evrei 1, 9), ca marele nostru Mare
Preot.
[735]
Furia lui Satana era mare v˘azând c˘a toate violen¸tele s˘avâr¸site
asupra Mântuitorului n-au putut stoarce nici cel mai mic murmur de
pe buzele Sale. De¸si luase asupra Sa natura omului, El a suportat
totul cu o r˘abdare dumnezeiasc˘a ¸si nu S-a ab˘atut cu nimic de la
voin¸ta Tat˘alui S˘au.
Când L-a dat pe Isus ca s˘a fie biciuit ¸si batjocorit, Pilat s-a gândit
c˘a, f˘acând astfel, va trezi mila celor din mul¸time. El spera c˘a ei vor
socoti c˘a pedeapsa aceasta era suficient˘a. Chiar r˘autatea preo¸tilor,
gândea el, avea s˘a fie acum satisf˘acut˘a. Dar, cu puterea lor ascu¸tit˘a de
observa¸tie, iudeii au v˘azut sl˘abiciunea unei astfel de pedepsiri a unui
Om care fusese declarat nevinovat. Ei ¸stiau c˘a Pilat c˘auta s˘a salveze
via¸ta arestatului ¸si erau hot˘arâ¸ti ca Isus s˘a nu fie eliberat. Pilat a pus