Basic HTML Version
Golgota
649
proclamând pe Hristos ca Fiu al S˘au. ¸Si din nou, chiar înaintea tr˘a-
d˘arii lui Isus, Tat˘al vorbise dând m˘arturie despre divinitatea Fiului.
Dar acum vocea din ceruri t˘acea. N-a fost auzit˘a nici o m˘arturie
în favoarea Domnului Hristos. El a suferit singur comportamentul
abuziv ¸si batjocura din partea oamenilor r˘ai.
„Dac˘a e¸sti Tu Fiul lui Dumnezeu“, spuneau ei, „pogoar˘a-Te de
pe cruce!“ „S˘a se mântuiasc˘a pe Sine Însu¸si, dac˘a este El Hristosul,
alesul lui Dumnezeu.“ În pustia ispitirii, Satana spusese: „Dac˘a
e¸sti Fiul lui Dumnezeu, porunce¸ste ca pietrele acestea s˘a se fac˘a
pâini“. „Dac˘a e¸sti Fiul lui Dumnezeu, arunc˘a-Te jos“, de pe strea¸sina
templului (Mat. 4, 3.6). Satana ¸si îngerii s˘ai, în chip omenesc, erau
prezen¸ti la cruce. Arhivr˘ajma¸sul ¸si o¸stirile sale conlucrau cu preo¸tii
[747]
[748]
[749]
¸si conduc˘atorii. Cei care trebuiau s˘a înve¸te poporul a¸tâ¸taser˘a gloata
ne¸stiutoare, ca s˘a cear˘a pronun¸tarea condamn˘arii împotriva Aceluia
pe care mul¸ti nu-L v˘azuser˘a niciodat˘a, pân˘a la data când au fost adu¸si
s˘a depun˘a m˘arturie împotriva Lui. Preo¸tii, conduc˘atorii, fariseii ¸si
gloata înr˘ait˘a erau uni¸ti într-un delir satanic. Conduc˘atorii religio¸si
s-au unit cu Satana ¸si îngerii s˘ai. Ei aduceau la îndeplinire cele
poruncite de el.
Domnul Hristos, suferind ¸si muribund, a auzit fiecare cuvânt
rostit de preo¸ti: „Pe al¸tii i-a mântuit, ¸si pe Sine Însu¸si nu Se poate
mântui! Hristosul, Împ˘aratul lui Israel, s˘a Se pogoare de pe cruce,
ca s˘a vedem ¸si s˘a credem“. Domnul Hristos ar fi putut coborî de
pe cruce. Dar numai pentru faptul c˘a El nu S-a mântuit pe Sine,
p˘ac˘atosul are n˘adejdea iert˘arii ¸si milei lui Dumnezeu.
În batjocura lor la adresa Mântuitorului, oamenii care m˘artu-
riseau a fi tâlcuitori ai profe¸tiilor repetau chiar cuvintele pe care
inspira¸tia le profetizase c˘a le vor spune cu ocazia aceasta. ¸Si cu toate
acestea, în orbirea lor, ei nu ¸si-au dat seama c˘a împlinesc profe¸tia.
Cei care, în b˘ataie de joc, au rostit cuvintele: „S-a încrezut în Dum-
nezeu: s˘a-L scape acum Dumnezeu, dac˘a-L iube¸ste. C˘aci a zis: «Eu
sunt Fiul lui Dumnezeu»“ pu¸tin î¸si d˘adeau seama c˘a m˘arturia lor
avea s˘a r˘asune de-a lungul veacurilor. De¸si rostite în b˘ataie de joc,
aceste cuvinte au determinat pe mul¸ti oameni s˘a cerceteze Scrip-
turile a¸sa cum n-o f˘acuser˘a niciodat˘a mai înainte. B˘arba¸ti în¸telep¸ti
au auzit, au cercetat, au judecat ¸si s-au rugat. Ei au fost aceia care
n-au cunoscut odihna pân˘a când, comparând text cu text, au în¸te-
les misiunea Domnului Hristos. Niciodat˘a mai înainte n-a existat o