Basic HTML Version
650
Hristos Lumina Lumii
cunoa¸stere atât de larg cuprinz˘atoare a Domnului Hristos ca atunci
când El atârna pe cruce. În inimile multora dintre cei care au privit
scena crucific˘arii ¸si au auzit cuvintele Domnului Hristos a str˘alucit
lumina adev˘arului.
Pentru Isus, în agonia Sa pe cruce, a venit o raz˘a de mângâiere.
A fost rug˘aciunea tâlharului poc˘ait. Amândoi tâlharii, care au fost
crucifica¸ti cu Domnul Hristos, mai întâi ¸si-au b˘atut joc de El; unul
dintre ei, cu cât suferea mai mult, cu atât era mai disperat ¸si mai
batjocoritor. Dar nu a¸sa au stat lucrurile cu tovar˘a¸sul s˘au. Acest
om nu era un criminal împietrit; fusese dus pe c˘ai p˘ac˘atoase de
tov˘ar˘a¸sii rele, dar era mai pu¸tin vinovat decât mul¸ti dintre aceia care
st˘ateau lâng˘a cruce ¸si î¸si b˘ateau joc de Mântuitorul. El Îl v˘azuse pe
Isus ¸si-L ascultase, fusese convins de înv˘a¸t˘aturile Lui, dar fusese
îndep˘artat de la El de c˘atre preo¸ti ¸si conduc˘atori. C˘autând s˘a-¸si
în˘abu¸se convingerile, el se cufundase din ce în ce mai adânc în
p˘acat, pân˘a când a fost arestat, judecat ca un criminal ¸si condamnat
s˘a moar˘a pe cruce. În sala de judecat˘a ¸si pe drumul spre Golgota,
fusese în tov˘ar˘a¸sia Domnului Hristos. Îl auzise pe Pilat declarând:
„Nu g˘asesc nici o vin˘a în El“ (Ioan 19, 4). El re¸tinuse comportarea
[750]
Lui dumnezeiasc˘a ¸si iertarea plin˘a de mil˘a acordat˘a chinuitorilor
S˘ai. Pe cruce, a v˘azut pe mul¸ti a¸sa-zi¸si mari oameni ai religiei
sco¸tând limba cu dispre¸t ¸si b˘atându-¸si joc de Domnul Hristos. El
i-a v˘azut cl˘atinând din cap. A auzit cuvintele mustr˘atoare repetate
de tovar˘a¸sul s˘au de vinov˘a¸tie: „Nu e¸sti Tu Hristosul? Mântuie¸ste-te
pe Tine Însu¸ti ¸si mântuie¸ste-ne ¸si pe noi!“ Printre trec˘atori a auzit
pe mul¸ti luându-I ap˘ararea Domnului Hristos. I-a auzit repetând
cuvintele Sale ¸si povestind lucr˘arile Sale. Din nou a pus st˘apânire pe
el convingerea c˘a acesta este Hristosul. Întorcându-se c˘atre tovar˘a¸sul
s˘au de crime, el spuse: „Nu te temi tu de Dumnezeu, tu, care e¸sti
sub aceea¸si osând˘a?“ Tâlharii muribunzi nu mai aveau de ce s˘a se
team˘a de oameni. Dar asupra unuia dintre ei ap˘asa convingerea c˘a
exist˘a un Dumnezeu de care trebuia s˘a te temi, un viitor ce-l f˘acea
s˘a tremure. Iar acum, a¸sa cum era în totul mânjit de p˘acat, istoria
vie¸tii sale se apropia de încheiere: „Pentru noi este drept“, suspin˘a
el, „c˘aci primim r˘asplata cuvenit˘a pentru f˘ar˘adelegile noastre; dar
Omul acesta n-a f˘acut nici un r˘au“.
Acum nu mai exista nici o întrebare. Nu mai existau nici îndoieli,
nici repro¸suri. Când a fost condamnat pentru crimele sale, tâlharul