Basic HTML Version
Golgota
651
ajunsese într-o stare de dezn˘adejde ¸si disperare; dar, lucru ciudat,
acum au început s˘a apar˘a gânduri duioase. El î¸si reaminti de tot ceea
ce a auzit despre Domnul Hristos, cum Acesta i-a vindecat pe bolnavi
¸si le-a iertat p˘acatele. El a auzit cuvintele acelora care credeau în Isus
¸si-L urmau plângând. A v˘azut ¸si a citit inscrip¸tia de deasupra capului
Mântuitorului. I-a auzit pe trec˘atori cum repetau aceste cuvinte,
unii cu buzele îndurerate ¸si tremurânde, al¸tii în râs ¸si batjocur˘a.
Duhul Sfânt îi lumin˘a mintea ¸si, pu¸tin câte pu¸tin, lan¸tul dovezilor se
leg˘a. În Domnul Isus, zdrobit, batjocorit ¸si atârnând pe cruce, el a
v˘azut pe Mielul lui Dumnezeu, care ridic˘a p˘acatul lumii. N˘adejdea
era amestecat˘a cu durerea în glasul s˘au, când sufletul neajutorat ¸si
muribund se sprijini pe un Mântuitor care era pe moarte. „Doamne,
adu- ¸Ti aminte de mine“, strig˘a el, „când vei veni în Împ˘ar˘a¸tia Ta.“
R˘aspunsul veni imediat. Tonul era pl˘acut ¸si melodios, cuvintele,
pline de iubire, de compasiune ¸si putere: „Adev˘arat î¸ti spun ast˘azi,
c˘a vei fi cu Mine în Paradis“.
În decursul lungilor ore de agonie, la urechile Domnului Hristos
au ajuns numai cuvinte de ocar˘a ¸si batjocur˘a. Acum, când atârna pe
cruce, sunetul râsetelor ¸si al blestemelor mai ajungeau înc˘a pân˘a la
El. Cu inima plin˘a de dor, El a fost atent s˘a aud˘a vreo expresie a
credin¸tei din partea ucenicilor S˘ai. Dar El a auzit numai cuvinte de
jale: „Noi tr˘ageam n˘adejde c˘a El este Acela, care a izb˘avit pe Israel“.
Cât de mângâietoare a fost atunci pentru Mântuitorul exprimarea
credin¸tei iubirii din partea tâlharului muribund! În timp ce conduc˘a-
torii iudeilor Îl t˘ag˘aduiau ¸si chiar ucenicii se îndoiau de divinitatea
Lui, s˘armanul tâlhar, pe pragul ve¸sniciei, Îl nume¸ste Domn pe Isus.
[751]
Mul¸ti au fost gata s˘a-L numeasc˘a Domn atunci când f˘acea minuni
sau dup˘a ce S-a ridicat din mormânt; dar nimeni altul, în afar˘a de
tâlharul poc˘ait, care a fost salvat în ceasul al unsprezecelea, nu L-a
recunoscut atunci când, muribund, atârna pe cruce.
Cei care se aflau în jur au auzit cuvintele prin care tâlharul Îl
numea pe Isus Hristos Domn. Tonul cu care vorbea omul poc˘ait le-a
atras aten¸tia. Aceia care se certaser˘a la piciorul crucii pentru hainele
Domnului Hristos ¸si tr˘aseser˘a la sor¸ti pentru c˘ama¸sa Lui s-au oprit
s˘a asculte. Vocile lor aspre au amu¸tit. Cu respira¸tia re¸tinut˘a, ei au
privit la Hristos, a¸steptând r˘aspunsul de pe buzele acelea muribunde.
În timp ce rostea cuvintele de f˘ag˘aduin¸t˘a, norul cel negru ce p˘area
c˘a înconjoar˘a crucea a fost str˘apuns de o lumin˘a vie ¸si str˘alucitoare.