Basic HTML Version
652
Hristos Lumina Lumii
Pacea des˘avâr¸sit˘a, care vine în urma accept˘arii lui Dumnezeu, a
pus st˘apânire pe tâlharul poc˘ait. Domnul Hristos, în umilin¸ta Sa,
a fost prosl˘avit. El, care în ochii tuturor ap˘area ca un înfrânt, era
un Biruitor. El a fost recunoscut ca Purt˘ator de p˘acate. Oamenii
puteau s˘a-¸si exercite puterea asupra templului S˘au omenesc. Puteau
s˘a str˘apung˘a tâmplele Lui sfinte cu o coroan˘a de spini. Puteau s˘a-I
smulg˘a hainele de pe El ¸si s˘a se certe pentru împ˘ar¸tirea lor. Dar nu-L
puteau jefui de puterea de a ierta p˘acatele. Murind, El d˘adu m˘arturie
despre divinitatea Sa ¸si pentru slava Tat˘alui S˘au. Urechea Lui nu
este obosit˘a ca s˘a nu ne poat˘a auzi ¸si nici bra¸tul S˘au prea scurt ca s˘a
nu ne poat˘a mântui. Este dreptul Lui împ˘ar˘atesc acela de a mântui
în chip des˘avâr¸sit pe to¸ti aceia care vin la Dumnezeu prin El.
„θti spun ast˘azi, tu vei fi cu Mine în Paradis.“ Domnul Hristos
nu i-a f˘ag˘aduit tâlharului c˘a va fi cu El în Paradis în ziua aceea.
Nici chiar El nu mergea în ziua aceea în Paradis. El a dormit în
mormânt, iar în diminea¸ta învierii a spus: „Nu M-am suit la Tat˘al
Meu“ (Ioan 20, 17). Dar în ziua r˘astignirii, ziua aparentei înfrângeri
¸si întunecimi, a fost dat˘a f˘ag˘aduin¸ta. „Ast˘azi“, pe când murea ca un
r˘auf˘ac˘ator pe cruce, Domnul Hristos îl asigur˘a pe bietul p˘ac˘atos: „Tu
vei fi cu Mine în Paradis“.
Tâlharii crucifica¸ti o dat˘a cu Domnul Hristos au fost a¸seza¸ti
„unul de o parte, iar altul de cealalt˘a parte, iar Domnul Hristos la
mijloc“. Pozi¸tia Domnului Hristos între tâlhari trebuia s˘a arate c˘a El
era cel mai mare criminal dintre cei trei. În acest fel s-au împlinit
Scripturile: „A fost pus în num˘arul celor f˘ar˘adelege“ (Is. 53, 12).
Dar preo¸tii n-au v˘azut însemn˘atatea deplin˘a a actului lor. Dup˘a cum
Domnul Hristos, crucificat împreun˘a cu tâlharii, a fost a¸sezat în
mijloc, tot astfel crucea Sa a fost a¸sezat˘a în mijlocul unei lumi care
zace în p˘acat. Iar cuvintele de iertare, adresate tâlharului poc˘ait, au
aprins o lumin˘a care va str˘aluci pân˘a la cele mai îndep˘artate margini
ale p˘amântului.
[752]
Îngerii priveau cu uimire la iubirea nem˘arginit˘a a Domnului
Hristos, care, suferind cea mai grozav˘a agonie în corp ¸si suflet,
Se gândea numai la al¸tii, încurajând sufletul poc˘ait s˘a cread˘a. În
umilin¸ta Sa, El, ca profet, Se adresase fiicelor Ierusalimului; ca Preot
¸si Ap˘ar˘ator, El mijlocise înaintea Tat˘alui pentru iertarea omorâtorilor
S˘ai; ca Mântuitor iubitor, El iertase p˘acatele tâlharului poc˘ait.