Basic HTML Version
Golgota
653
Pe când Domnul Hristos θsi rotea ochii peste mul¸timea din jurul
S˘au, o figur˘a Îi atrase aten¸tia. La piciorul crucii st˘atea mama Sa,
sprijinit˘a de ucenicul Ioan. Ea n-a putut suporta s˘a r˘amân˘a departe
de Fiul s˘au; ¸si Ioan, ¸stiind c˘a sfâr¸situl era aproape, a adus-o iar˘a¸si
la cruce. În ceasul mor¸tii Sale, Domnul Hristos ¸Si-a adus aminte
de mama Sa. Privind la fa¸ta ei lovit˘a de durere ¸si apoi la Ioan, El
i-a spus: „Femeie, iat˘a fiul t˘au“, apoi lui Ioan: „Iat˘a mama ta!“ Ioan
a în¸teles cuvintele Domnului Hristos ¸si a primit îns˘arcinarea. De
îndat˘a, a luat-o pe Maria la el acas˘a ¸si din ceasul acela a avut grij˘a de
ea cu mult˘a duio¸sie. O, ce Mântuitor milostiv ¸si iubitor! În mijlocul
durerilor fizice ¸si al chinurilor suflete¸sti, El S-a gândit la mama Sa!
Nu avea nici un ban cu care s˘a Se îngrijeasc˘a de nevoile ei; dar,
pentru c˘a Ioan Îl iubea din toat˘a inima, El i-a încredin¸tat-o pe mama
Lui ca pe o comoar˘a de pre¸t. În acest fel, El i-a dat ei ceea ce avea
cel mai mult nevoie — simpatia plin˘a de ging˘a¸sie a aceluia care o
iubea, pentru c˘a ea Îl iubea pe Isus. Primind-o ca pe o comoar˘a de
pre¸t, Ioan a primit o mare binecuvântare. Ea a fost o amintire mereu
prezent˘a a preaiubitului s˘au Înv˘a¸t˘ator.
Exemplul des˘avâr¸sit al iubirii filiale a Domnului Hristos str˘alu-
ce¸ste cu putere neînfrânt˘a prin negura veacurilor. Timp de aproape
treizeci de ani, Domnul Hristos, prin munca Sa de toate zilele, aju-
tase la purtarea poverilor c˘aminului. ¸Si acum, chiar în clipa ultimei
Sale agonii, n-a uitat s˘a Se îngrijeasc˘a de mama Sa v˘aduv˘a ¸si întris-
tat˘a. Acela¸si spirit va fi v˘azut în fiecare ucenic al Domnului nostru.
Aceia care Îl urmeaz˘a pe Domnul Hristos vor sim¸ti c˘a este o parte a
religiei lor aceea de a-i respecta ¸si a-i îngriji pe p˘arin¸tii lor. Inima în
care este cultivat˘a iubirea Lui va oferi întotdeauna tat˘alui ¸si mamei
o îngrijire atent˘a ¸si plin˘a de o duioas˘a iubire.
¸Si acum, Domnul slavei era pe moarte, o jertf˘a de r˘ascump˘arare
pentru neamul omenesc. În jertfirea pre¸tioasei Sale vie¸ti, Domnul
Hristos nu era sus¸tinut de o bucurie a biruin¸tei. Totul era un întuneric
ap˘as˘ator. Nu frica de moarte ap˘asa greu asupra Lui. Nu durerea ¸si
ocara crucii I-au provocat chinul de nedescris. Domnul Hristos a fost
prin¸tul celor ce au suferit; dar suferin¸ta Sa provenea din faptul c˘a
era con¸stient de r˘autatea p˘acatului, de faptul c˘a, prin familiarizarea
[753]
cu r˘aul, omul devine orb fa¸t˘a de groz˘avia lui. Domnul Hristos a
v˘azut cât de înr˘ad˘acinat˘a este puterea p˘acatului în inima omeneasc˘a
¸si cât de pu¸tini vor fi binevoitori s˘a se rup˘a de sub puterea lui. El