62
Hristos Lumina Lumii
s˘arac, „pentru ca prin s˘ar˘acia Lui noi s˘a putem fi îmbog˘a¸ti¸ti“ (2 Cor.
8, 9). Nu puteau în¸telege taina misiunii Lui, a¸sa cum prietenii lui Iov
nu în¸teleseser˘a umilin¸ta ¸si suferin¸ta acestuia.
Hristos era neîn¸teles de fra¸tii Lui pentru c˘a nu le sem˘ana. Ide-
alul Lui nu era idealul lor. Pentru c˘a se luaser˘a dup˘a oameni, ei se
dep˘artaser˘a de Dumnezeu ¸si în via¸ta lor nu se manifesta puterea
Lui. Formele religiei pe care le ¸tineau ei nu puteau s˘a transforme
caracterul. Ei d˘adeau „zeciuial˘a din izm˘a, din m˘arar ¸si din chimen“,
dar l˘asau nef˘acute „cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea,
mila ¸si credincio¸sia“ (Mat. 23, 23). Exemplul lui Hristos era pentru
ei o provocare continu˘a. El nu ura decât un singur lucru pe lume, ¸si
acesta era p˘acatul. El nu putea s˘a fie de fa¸t˘a când se s˘avâr¸sea ceva
r˘au f˘ar˘a s˘a aib˘a un sentiment de durere, pe care nu-l putea ascunde.
Era izbitor contrastul dintre formali¸sti, a c˘aror sfin¸tenie aparent˘a
ascundea iubirea pentru p˘acat, ¸si un caracter în care râvna pentru
slava lui Dumnezeu era totdeauna mai presus de toate. Pentru c˘a
via¸ta lui Isus condamna r˘aul, avea adversari atât în familie, cât ¸si în
afar˘a. Cinstea ¸si altruismul Lui erau luate în batjocur˘a. R˘abdarea ¸si
bun˘atatea Lui erau numite la¸sitate.
Din am˘ar˘aciunile pe care le suport˘a oamenii, n-a r˘amas nici una
pe care s˘a n-o fi gustat Hristos. Erau ¸si din aceia care încercau s˘a
arunce dispre¸t asupra Lui din cauza na¸sterii Sale ¸si chiar din copil˘arie
a trebuit s˘a sufere privirile lor batjocoritoare ¸si ¸soptirile lor de r˘au.
Dac˘a ar fi r˘aspuns cu o privire sau cu un cuvânt lipsit de r˘abdare,
dac˘a ar fi f˘acut o singur˘a dat˘a un lucru r˘au, cum Îl îndemnau fra¸tii
Lui, n-ar mai fi fost un exemplu des˘avâr¸sit. N-ar mai fi putut s˘a
îndeplineasc˘a planul de mântuire. Dac˘a ar fi admis c˘a exist˘a o scuz˘a
pentru p˘acat, Satana ar fi triumfat ¸si lumea ar fi fost pierdut˘a. Pentru
motivul acesta c˘auta ¸si ispititorul s˘a-I fac˘a via¸ta cât mai grea, ca s˘a
fie atras spre p˘acat.
Dar, la fiecare ispit˘a, El avea un singur r˘aspuns: „St˘a scris“.
Rareori mustra vreo fapt˘a rea a fra¸tilor S˘ai, dar avea totdeauna s˘a le
spun˘a un cuvânt de la Dumnezeu. Adesea Îl acuzau de la¸sitate, dac˘a
[89]
nu voia s˘a li Se al˘ature în vreo fapt˘a oprit˘a; dar El r˘aspundea: St˘a
scris: „Frica de Domnul, aceasta este în¸telepciunea; dep˘artarea de
r˘au este pricepere“ (Iov 28, 28).
Unii c˘autau s˘a fie aproape de El, pentru c˘a acolo sim¸teau pace;
dar mul¸ti se fereau de El, pentru c˘a erau mustra¸ti de via¸ta Lui nep˘a-