Basic HTML Version
Zile de lupt ˘a
63
tat˘a. Tinerii st˘aruiau pe lâng˘a El s˘a fac˘a la fel ca ei. El era inteligent
¸si avea o purtare atr˘ag˘atoare; se bucurau de prezen¸ta Lui ¸si de r˘as-
punsurile Lui vioaie; dar erau irita¸ti de scrupulele Lui ¸si-L declarau
îngust ¸si rigid. Isus r˘aspundea: St˘a scris: „Cum î¸si va ¸tine tân˘arul cu-
rat˘a c˘ararea? Îndreptându-se dup˘a Cuvântul T˘au“. „Strâng Cuvântul
T˘au în inima mea, ca s˘a nu p˘ac˘atuiesc împotriva Ta“ (Ps. 119, 9.11).
Adesea era întrebat: De ce ¸tii s˘a fii a¸sa deosebit de noi to¸ti?
St˘a scris, spunea El: „Ferice de cei f˘ar˘a prihan˘a în calea lor, care
umbl˘a întotdeauna dup˘a Legea Domnului! Ferice de cei ce p˘azesc
poruncile Lui, care-L caut˘a din toat˘a inima lor, care nu s˘avâr¸sesc
nici o nelegiuire ¸si umbl˘a în c˘aile Lui!“ (Ps. 119, 1-3).
Când Îl întrebau de ce nu Se unea cu tinerii din Nazaret la dis-
trac¸tiile lor, El spunea: St˘a scris: „Când urmez înv˘a¸t˘aturile Tale, m˘a
bucur de parc-a¸s avea toate comorile. M˘a gândesc adânc la poruncile
Tale, ¸si c˘ar˘arile Tale le am sub ochi. M˘a desf˘atez în orânduirile Tale
¸si nu uit Cuvântul T˘au“ (Ps. 119, 14-16).
Isus nu Se lupta pentru drepturile Sale. Adesea I se f˘acea munca
mai grea decât era nevoie, tocmai pentru c˘a El era bun ¸si nu Se
plângea. Cu toate acestea, n-a gre¸sit ¸si nici nu S-a descurajat. El a
tr˘ait mai presus de toate aceste greut˘a¸ti, de parc˘a era în lumina fe¸tei
lui Dumnezeu. El nu Se r˘azbuna când oamenii se purtau aspru cu
El, ci, plin de r˘abdare, suferea insulta.
De multe ori era întrebat: De ce Te la¸si s˘a fii dispre¸tuit chiar de
c˘atre fra¸tii T˘ai? El spunea: St˘a scris: „Fiule, nu uita înv˘a¸t˘aturile mele
¸si p˘astreaz˘a în inima ta sfaturile mele! C˘aci ele î¸ti vor lungi zilele ¸si
anii vie¸tii tale ¸si-¸ti vor aduce mult˘a pace. S˘a nu te p˘ar˘aseasc˘a bun˘a-
tatea ¸si credincio¸sia; leag˘a-¸ti-le la gât, scrie-le pe t˘abli¸ta inimii tale.
¸Si astfel vei c˘ap˘ata trecere ¸si minte s˘an˘atoas˘a înaintea lui Dumnezeu
¸si înaintea oamenilor“ (Prov. 3, 1-4).
De când p˘arin¸tii lui Isus L-au g˘asit în templu, purtarea Lui a
fost pentru ei o tain˘a. El nu Se lua cu nimeni la ceart˘a ¸si, cu toate
acestea, exemplul Lui era o lec¸tie permanent˘a. Avea înf˘a¸ti¸sarea unei
[90]
persoane consacrate pentru ceva deosebit. Clipele Lui de fericire
erau atunci când Se g˘asea singur împreun˘a cu Dumnezeu ¸si cu
natura. De câte ori avea ocazie, Se retr˘agea din locul muncii Sale,
pentru a merge în câmpii, s˘a mediteze în v˘aile înverzite, pentru a
fi în strâns˘a leg˘atur˘a cu Dumnezeu pe colinele mun¸tilor sau printre
copacii p˘adurii. De multe ori, zorile dimine¸tii Îl g˘aseau în vreun loc