670
Hristos Lumina Lumii
conving˘a de moartea lui Isus ¸si, la îndemnul lor, un soldat a înfipt
suli¸ta în coasta Mântuitorului. Din rana f˘acut˘a au curs dou˘a izvoare
distincte ¸si îmbel¸sugate, unul de sânge ¸si cel˘alalt de ap˘a. Acest
lucru a fost observat de to¸ti cei ce priveau scena, iar Ioan înf˘a¸ti¸seaz˘a
foarte l˘amurit cele întâmplate atunci. El spune: „...unul din osta¸si I-a
str˘apuns coasta cu o suli¸t˘a; ¸si îndat˘a a ie¸sit din ea sânge ¸si ap˘a. Faptul
acesta este adeverit de cel ce l-a v˘azut; m˘arturia lui este adev˘arat˘a ¸si
el ¸stie c˘a spune adev˘arul, pentru ca ¸si voi s˘a crede¸ti. Aceste lucruri
s-au întâmplat ca s˘a se împlineasc˘a Scriptura: «Nici unul din oasele
Lui nu va fi sf˘arâmat»“. Scriptura mai zice: „Vor vedea pe cine au
str˘apuns“ (Ioan 19, 34-37).
Dup˘a înviere, preo¸tii ¸si conduc˘atorii au r˘aspândit vestea c˘a Hris-
tos n-a murit pe cruce, c˘a El a fost numai le¸sinat ¸si c˘a, dup˘a aceea,
¸Si-a revenit. Alte ve¸sti sus¸tineau c˘a în mormânt nu fusese pus un
corp adev˘arat din carne ¸si oase, ci numai asem˘anarea unui trup.
Comportarea osta¸silor romani respinge aceste neadev˘aruri. Ei nu I-
au sf˘arâmat picioarele, pentru c˘a El deja murise. Pentru a-i mul¸tumi
pe preo¸ti, ei I-au str˘apuns doar coasta. Chiar dac˘a n-ar fi fost mort,
aceast˘a ran˘a I-ar fi adus imediat moartea.
Dar nici împuns˘atura suli¸tei, nici chinurile crucii n-au provocat
moartea lui Isus. Strig˘atul rostit în clipa mor¸tii, „cu glas tare“ (Mat.
27, 50; Luca 23, 46), ¸suvoiul de sânge ¸si ap˘a care a curs din coasta
Sa d˘adeau m˘arturie despre faptul c˘a El a murit de sfâ¸siere de inim˘a.
Inima Lui s-a frânt din cauza chinului sufletesc. El a fost ucis de
p˘acatul lumii.
O dat˘a cu moartea lui Hristos, a pierit ¸si n˘adejdea ucenicilor S˘ai.
Ei privir˘a la pleoapele Sale închise ¸si la capul S˘au pr˘abu¸sit, la p˘arul
S˘au n˘acl˘ait de sânge, la mâinile ¸si picioarele Sale str˘apunse ¸si chinul
lor era de nedescris. Pân˘a în ultima clip˘a, ei n-au crezut c˘a El avea
s˘a moar˘a; cu greu puteau crede c˘a într-adev˘ar El era mort. Cople¸si¸ti
de durere, nu-¸si mai aduceau aminte de cuvintele Lui, prin care El
în mod profetic a vorbit chiar despre aceste scene. Nimic din ce a
spus El nu-i mângâia acum. Ei nu vedeau decât crucea ¸si Victima
ei sângerând˘a. Viitorul p˘area disperat de întunecos. Credin¸ta lor în
Isus pierise; dar niciodat˘a nu-L iubiser˘a ei pe Domnul lor ca acum.
Niciodat˘a mai înainte n-au în¸teles ei valoarea Lui ¸si nevoia lor de
prezen¸ta Lui.