Basic HTML Version
În mormântul lui Iosif
669
ascuns fa¸ta de lumin˘a. Stâncile Îl recunoscuser˘a ¸si se sf˘arâmaser˘a la
strig˘atul S˘au. Natura neînsufle¸tit˘a Îl cunoscuse pe Hristos ¸si depu-
sese m˘arturie despre divinitatea Lui. Dar preo¸tii ¸si conduc˘atorii lui
Israel nu L-au cunoscut pe Fiul lui Dumnezeu.
Cu toate acestea, preo¸tii ¸si conduc˘atorii nu erau lini¸sti¸ti. Ei ¸si-au
adus la îndeplinire scopul, dând pe Hristos mor¸tii; dar n-au avut sen-
timentul biruin¸tei pe care o a¸steptaser˘a. Chiar în ceasul aparentului
lor triumf, erau chinui¸ti de îndoieli cu privire la ceea ce urma s˘a se
întâmple. Auziser˘a strig˘atul: „S-a sfâr¸sit“. „Tat˘a, în mâinile Tale Îmi
încredin¸tez duhul!“ (Ioan 19, 30; Luca 23, 46). Ei v˘azuser˘a cum s-au
sf˘arâmat stâncile, sim¸tiser˘a cutremurul cel puternic ¸si erau nelini¸sti¸ti
¸si tulbura¸ti.
Ei fuseser˘a gelo¸si pe Hristos pentru influen¸ta pe care o avusese
asupra oamenilor cât tr˘aise; erau gelo¸si pe El chiar ¸si dup˘a ce murise.
Se temeau de Hristos cel mort cu mult mai mult decât se temuser˘a
de Hristos cel viu. Se temeau ca nu cumva aten¸tia poporului s˘a fie în
continuare îndreptat˘a spre evenimentele ce au avut loc la r˘astignirea
Lui. Se temeau de rezultatele lucr˘arilor din acea zi. Cu nici un
pre¸t nu doreau ca trupul S˘au s˘a r˘amân˘a pe cruce în ziua Sabatului.
Sabatul se apropia acum ¸si ar fi fost o profanare a sfin¸teniei lui dac˘a
trupurile ar fi atârnat pe cruce. Astfel, folosind aceasta ca un pretext,
conduc˘atorii iudei i-au cerut lui Pilat ca moartea victimelor s˘a fie
gr˘abit˘a, iar trupurile lor s˘a fie date jos de pe cruce înainte de apusul
soarelui.
Pilat era tot atât de interesat ca ¸si ei ca trupul lui Isus s˘a nu r˘amân˘a
pe cruce. O dat˘a ob¸tinut consim¸t˘amântul s˘au, fluierele picioarelor
celor doi tâlhari au fost zdrobite, pentru a le gr˘abi moartea; dar
Isus era deja mort când au ajuns la El. Solda¸tii cei cruzi fuseser˘a
înduio¸sa¸ti de cele ce auziser˘a ¸si v˘azuser˘a la Hristos ¸si s-au sfiit
s˘a-I mai zdrobeasc˘a picioarele. În acest fel, în jertfirea Mielului lui
Dumnezeu, s-a împlinit legea referitoare la mielul pascal: „S˘a nu
lase din ele nimic pân˘a a doua zi diminea¸ta, ¸si s˘a nu frâng˘a nici un
os din ele. S˘a le pr˘aznuiasc˘a dup˘a toate poruncile privitoare la Pa¸ste“
(Num. 9, 12).
Preo¸tii ¸si conduc˘atorii au r˘amas uimi¸ti când au auzit c˘a Hristos
murise. Moartea pe cruce era un proces lent; era dificil de stabilit
[772]
momentul în care via¸ta se termina. Era un lucru nemaiauzit ca
cineva s˘a moar˘a în ¸sase ore de la r˘astignire. Preo¸tii au dorit s˘a se