Basic HTML Version
În mormântul lui Iosif
673
îndatoririle. Dar, în timp ce sângele taurilor ¸si al ¸tapilor era adus ca
jertf˘a pentru p˘acat, unii dintre cei prezen¸ti nu erau lini¸sti¸ti. Ei nu erau
con¸stien¸ti de faptul c˘a tipul întâlnise antitipul ¸si c˘a o jertf˘a infinit
mai pre¸tioas˘a fusese adus˘a pentru p˘acatele omenirii. Ei nu-¸si d˘adeau
seama c˘a nu mai avea nici o valoare continuarea serviciului ritual.
Îns˘a niciodat˘a pân˘a acum, slujba aceasta nu fusese urm˘arit˘a cu st˘ari
suflete¸sti mai pline de fr˘amânt˘ari. Atât trâmbi¸tele ¸si instrumentele
muzicale, cât ¸si vocile cânt˘are¸tilor erau tot a¸sa de clare ¸si puternice
ca de obicei. Dar un sim¸t˘amânt straniu st˘apânea totul.
[775]
Unul dup˘a altul întrebau despre un lucru neobi¸snuit ce avusese
loc. Pân˘a atunci, Sfânta sfintelor fusese p˘azit˘a cu grij˘a, ca nu cumva
s˘a intre acolo vreun str˘ain. Dar acum ea era deschis˘a privirii tuturor.
Perdeaua cea grea, frumos ornamentat˘a, f˘acut˘a din in curat ¸si lucrat˘a
frumos cu aur, cu stacojiu ¸si purpuriu, era sfâ¸siat˘a de sus ¸si pân˘a
jos. Locul în care Iehova Se întâlnise cu marele preot, pentru a
rev˘arsa slava Sa, locul care fusese camera sacr˘a de audien¸t˘a a lui
Dumnezeu, era acum deschis pentru orice ochi — un loc care nu
mai era recunoscut de c˘atre Domnul. Cu presim¸tiri sumbre, preo¸tii
slujeau înaintea altarului. Dezvelirea tainei sacre a Locului preasfânt
îi umplea de spaima nenorocirilor viitoare.
Mai multe min¸ti erau preocupate de gândurile pe care scenele
Golgotei le treziser˘a. De la crucificare ¸si pân˘a la înviere, mul¸ti ochi
care nu mai aveau somn au cercetat st˘aruitor profe¸tiile, unii pentru a
înv˘a¸ta însemn˘atatea deplin˘a a s˘arb˘atorii pe care o celebrau atunci,
al¸tii ca s˘a g˘aseasc˘a dovezi c˘a Isus nu era ceea ce pretindea a fi, iar
al¸tii, cu inimi pline de triste¸te, c˘autau dovezi c˘a El este într-adev˘ar
Mesia. Cu toate c˘a cercetarea lor urm˘area scopuri diferite, to¸ti erau
convin¸si de acela¸si adev˘ar — c˘a se împlinise profe¸tia în evenimentele
ce avuseser˘a loc în cursul ultimelor zile ¸si c˘a Cel crucificat era
R˘ascump˘ar˘atorul lumii. Mul¸ti dintre aceia care, în acel timp, au luat
parte la slujb˘a n-au mai participat niciodat˘a la slujbele pascale. Chiar
dintre preo¸ti, mul¸ti erau convin¸si despre adev˘aratul caracter al lui
Isus. Ei n-au cercetat în zadar profe¸tiile ¸si, dup˘a învierea Lui, L-au
recunoscut ca Fiu al lui Dumnezeu.
Când L-a v˘azut pe Isus în˘al¸tat pe cruce, Nicodim ¸si-a amintit
de cuvintele Sale pe care le-a rostit în noaptea aceea pe Muntele
M˘aslinilor: „ ¸Si dup˘a cum a în˘al¸tat Moise ¸sarpele în pustie, tot a¸sa
trebuie s˘a fie în˘al¸tat ¸si Fiul omului, pentru ca oricine crede în El s˘a