Basic HTML Version
674
Hristos Lumina Lumii
nu piar˘a, ci s˘a aib˘a via¸t˘a ve¸snic˘a“ (Ioan 3, 14.15). În acel Sabat, pe
când Hristos z˘acea în mormânt, Nicodim avea ocazia s˘a cugete. O
lumin˘a clar˘a ilumina acum mintea sa, iar cuvintele pe care Isus i le
adresase nu mai erau acum taine. θsi d˘adea seama cât a pierdut, din
cauz˘a c˘a nu se unise cu Mântuitorul în timpul vie¸tii Lui. Acum, el î¸si
reamintea evenimentele de la Golgota. Rug˘aciunea Domnului Isus
pentru uciga¸sii S˘ai ¸si r˘aspunsul S˘au la cererea tâlharului muribund
au vorbit inimii sfetnicului înv˘a¸tat. El privi din nou la Mântuitorul în
chinul agoniei Sale; din nou auzi strig˘atul de pe urm˘a: „S-a sfâr¸sit“,
rostit asemenea cuvintelor unui biruitor. Privi din nou p˘amântul care
se zguduia, cerurile întunecate, perdeaua sfâ¸siat˘a, stâncile pr˘abu¸site
¸si credin¸ta sa a fost statornicit˘a pentru totdeauna. Chiar întâmpl˘arile
care nimiciser˘a speran¸tele ucenicilor i-au convins pe Iosif ¸si pe
[776]
Nicodim de divinitatea lui Isus. Temerile lor au fost înfrânte prin
curajul unei credin¸te puternice ¸si neclintite.
Niciodat˘a nu atr˘asese Hristos aten¸tia unui num˘ar atât de mare de
oameni, când El Se afla în mormânt. Dup˘a obiceiul lor, ace¸stia î¸si
aduceau bolnavii ¸si suferinzii în cur¸tile templului, întrebând: „Cine
ne poate spune unde este Isus din Nazaret?“ Mul¸ti erau veni¸ti de
departe, ca s˘a-L caute pe Acela care îi vindecase pe bolnavi ¸si îi
înviase pe cei mor¸ti. Din toat˘a p˘ar¸tile se auzea strig˘atul: „Vrem
pe Hristos Vindec˘atorul!“ Cu ocazia aceasta, aceia care prezentau
indicii c˘a sunt bolnavi de lepr˘a erau cerceta¸ti de c˘atre preo¸ti. Mul¸ti
erau sili¸ti s˘a aud˘a pe so¸tii lor, pe so¸tiile sau pe copiii lor declara¸ti ca
lepro¸si ¸si nevoi¸ti s˘a p˘ar˘aseasc˘a ad˘apostul c˘aminului lor, avertizând pe
oricine cu jalnicul strig˘at: „Necurat, necurat!“ Mâinile prietenoase
ale lui Isus din Nazaret, care n-au refuzat niciodat˘a s˘a ating˘a cu
vindecare lepra cea dezgust˘atoare, erau acum încruci¸sate pe piept.
Buzele acelea, care r˘aspunseser˘a cererilor lor prin cuvinte pline de
mângâiere: „Da, vreau, fii cur˘a¸tit“ (Mat. 8, 3), erau acum t˘acute.
Mul¸ti apelau la preo¸tii cei mai de frunte ¸si la conduc˘atori pentru
ajutor ¸si în¸telegere, dar în zadar. Dup˘a câte se vedea, erau hot˘arâ¸ti s˘a-
L aib˘a din nou pe Hristos printre ei. Cu st˘aruin¸t˘a neobosit˘a, întrebau
de El. Nu puteau fi f˘acu¸ti s˘a plece. Dar au fost alunga¸ti din cur¸tile
templului ¸si solda¸ti au fost posta¸ti la por¸ti, ca s˘a nu lase s˘a intre
mul¸timea care venea cu bolnavii ¸si muribunzii ei.
Suferinzii, care veniser˘a s˘a fie vindeca¸ti de Mântuitorul, se sim-
¸teau zdrobi¸ti în dezam˘agirea lor. Str˘azile erau pline de jale. Bolnavii