Basic HTML Version
686
Hristos Lumina Lumii
Aduce¸ti-v˘a aminte ce v-a spus pe când era înc˘a în Galilea, când
zicea c˘a Fiul omului trebuie s˘a fie dat în mâinile p˘ac˘ato¸silor, s˘a fie
r˘astignit ¸si a treia zi s˘a învie!“
A înviat! A înviat! Femeile rosteau mereu aceste cuvinte. Acum
nu mai era nevoie de miruri de uns. Mântuitorul este viu, nu este
mort. Ele î¸si amintesc acum de cuvintele Lui când, vorbind despre
moartea Sa, zicea c˘a va învia. Ce zi era aceasta pentru omenire! Re-
pede, femeile au plecat de la mormânt, „cu fric˘a ¸si cu mare bucurie,
¸si au alergat s˘a dea de veste ucenicilor Lui“.
Maria nu auzise vestea cea bun˘a. Ea s-a dus la Petru ¸si Ioan
cu solia trist˘a: „Au luat pe Domnul din mormânt ¸si nu ¸stiu unde
L-au pus“. Ucenicii s-au dus repede la mormânt ¸si au descoperit c˘a
lucrurile erau a¸sa cum le spusese Maria. Au v˘azut pânza ¸si ¸stergarul,
dar pe Domnul nu L-au g˘asit. Dar tocmai acestea dovedeau c˘a El
înviase. Hainele de înmormântare nu erau aruncate cu nep˘asare, ci
erau împ˘aturite cu grij˘a, fiecare separat. Ioan „a v˘azut ¸si a crezut“. El
înc˘a nu în¸telesese textul care zicea c˘a Hristos trebuia s˘a învie dintre
cei mor¸ti; dar acum î¸si aduse aminte de cuvintele Mântuitorului care
prevestise învierea Sa.
Însu¸si Hristos a fost Acela care a¸sezase ve¸smintele de îngrop˘a-
ciune cu atâta grij˘a la locul lor. Când îngerul cel puternic a coborât la
mormânt, el s-a unit cu altul care împreun˘a cu tovar˘a¸sii lui p˘aziser˘a
trupul Domnului. Când îngerul din cer rostogolise piatra, cel˘alalt
intr˘a ¸si desf˘acu leg˘aturile de pe trupul lui Isus. Dar însu¸si mâna lui
Isus fusese aceea care le-a împ˘aturit, pe fiecare în parte, ¸si le-a pus la
locul lor. Înaintea Aceluia care c˘al˘auze¸ste atât steaua, cât ¸si atomul,
nu e nimic f˘ar˘a însemn˘atate. Ordinea ¸si des˘avâr¸sirea se v˘ad în toate
lucr˘arile Lui.
Maria îi urmase pe Ioan ¸si pe Petru la mormânt; când ei s-au în-
tors la Ierusalim, ea a r˘amas acolo. Pe când privea la mormântul gol,
inima ei a fost umplut˘a de durere. Privind în˘auntru, i-a v˘azut pe cei
doi îngeri, unul la c˘ap˘atâiul ¸si altul la picioarele locului unde fusese
[790]
a¸sezat Isus. „Femeie, pentru ce plângi?“ o întrebar˘a ei. „Pentru c˘a
mi-au luat pe Domnul“, r˘aspunse ea, „¸si nu ¸stiu unde L-au pus.“
Apoi ea a plecat de la îngeri, gândind c˘a trebuie s˘a g˘aseasc˘a
pe cineva care s˘a-i poat˘a spune ce s-a f˘acut cu trupul lui Isus. O
alt˘a voce i se adres˘a: „Femeie, pentru ce plângi? Pe cine cau¸ti?“
Printre lacrimi, Maria a v˘azut chipul unui om ¸si, crezând c˘a este